Ups! I did it again!

Am povestit într-un articol anterior despre cum am renunțat la brunet, transformările prin care a trecut părul meu și cum niciodată să nu spuneți “nu” unei schimbări.

Cum se pare că nuanțele deschise dau dependență, am făcut o nouă vizită la Curly, unde m-am vopsit și aranjat iar.

În septembrie, am reușit să ajung la un blond drăguț la vârfuri, chiar îmi era pe plac, însă culoare în ultimele săptămâni mergea cu pași repezi spre un blond de căminul cultural, de nuntă cu sclipici, așa că am mers din nou pe scaunul meu preferat.

Bun, deci aceasta a fost penultima variantă:

21740158_277095589460184_5436571970047732339_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și aceasta este varianta pe care o am acum în păr, și care sincer, îmi place foarte mult:

23519255_2148143808544514_8563276960477210532_nEvident, nu mai am lejeritatea brunetului și a unui păr care îmi strălucea mai în toate situațiile, așa că rutina mea de îngrijire s-a schimbat.

Pe lângă șampon, care acum alesul este Nivea Hair Milk, foarte bun îl recomand, folosesc cu drag și încredere:

  • masca Elseve Total Repair (achizițonată din D&M din Berlin – foarte, foarte bună). Îmi descurcă părul, pentru că da, părul decolorat se încurcă mai repede, îl lasă mai fin și miroase foarte, foarte bine.
  • fiole tratament de la Wella– sunt foarte mare fană Wella, am avut și o mască foarte bună, tot de la același brand și nu m-a dezamăgit. Fiolele sunt de mare efect, și se aplică dupa spălare, pe părul ud, masând cu delicatețe podoaba capitalară ce zilele ni le face mai frumoase. Eu le-am cumpărat din Tecuci, dintr-o întâmplare, însă se găsesc și online, ca să nu căutați prin magazine.
  • produsele leave-in de la Nivea, pentru păr deteriorat. Stiți slăbiciunea mea pentru produsele Nivea, pe care le admir și le folosesc cu multă placere, fiind eroine ce pot ține pasul cu pielea și părul meu. Ultimele descoperiri sunt produsele leave-in, pe care le țin în rutina mea de îngrijire precum ceaiul pe care îl beau zilnic, fără niciun dubiu. Produsele acestea minune mă ajută ca părul meu să fie mai puțin frizzy, să se așeze și să fie foarte plăcut la atingere. Dacă sunteți posesoare de păr rebel, ca subsemnata, produsele leave-in nu trebuie să vă fie straine.

În diminetile grele, când părul meu râde ca o vrajitoare, pentru a îl potoli, mai folosesc

uleiul de la Matrix – sincer nu mi se pare atât de eficient, este un ulei meh, nici bun, nici rău. Ideea este că pentru mine, raportul calitate – preț nu a fost unul echilibrat. Uleiul de la Matrix nu este tocmai ieftin iar rezultatele acestuia nu sunt atât de optimiste precum promisiunile.

uleiul de la Wella – salvarea mea salvatoare :)) foarte bun, eficient, îl mai folosesc dupa ce îmi usuc părul cu peria rotativă și îi păstrează aspectul de coafat și îngrijit. Firul de păr este fin, iar nici de luciu nu îmi este străin.

IMG_20171106_201733Când sunt pe val, și de coafat am chef, nu pot să nu finizez totul, și ce aș putea folosi dacă nu un produs Nivea, și aleg  un fixativ de la același brand. Miroase foarte frumos, și oferă părului acel ultim touch înainte de a pleca din casă. A, și l-am primit de la fetele mele Nivea alături de o cutie superbă cu multe accesorii cu care pot jongla toată săptamana. Yaay 😀

IMG_20171209_153012Totodata, cam la două săptamani folosesc ou cu ulei de ricin, mască ce o las în par câteva ore, și care chiar are efect. Totodată, mai aplic ocazional, un ulei de migdale,  made in Turcia, care este foarte hrănitor, însă trebuie aplicat foarte puțin, pentru că încarcă. Îmi place enoooorm, cum de altfel îmi place cam orice vine din Turcia :))

Vă recomand cu drag să aveți grijă de părul cel de toate zilele, să nu îl certați când e rebel, pentru că mie îmi pare rău când îl certam că e prea mult, că e prea umflat sau nervos. Acum e tot nervos, însa mai puțin, și preferam supărat dar mai mult :))

Nu uitați:

– alimentația este un factor cheie în aspectul părului;

– folositi produse puține, dar bune;

– nu îl torturați cu multe aparate;

– vopsiți, jonglați însă și îngrijiți pe măsură.

Vă pupă Vîrgolici!

100% românesc

Cei ce mă cunosc sau mă citesc, sau și una și alta, știu foarte bine că susțin economia natională, că deși cumpăr destul de mult de prin țări străine, nu stau departe de brand-urile românești. Absolut deloc. Sunt conștientă de faptul că nu sunt promovate și că nu țin linia consumerismului, însa eu le ador, și mai ales, le susțin munca, pentru că știu câtă migală este necesară, câtă atenție – elemente care duc către calitate.

Am multe haine de la brand-uri 100% românești, mare fană sunt Raspberry, de la care am sacouri, fuste și pantaloni. Se spală perfect, sunt super comode, sunt foarte aspectoase și îmi plac mult. Nu uit nici de VestiRo care din păcate, acum produce doar pentru export, pentru că da, noi nu știm să ne ținem fabricile deschise, însă este un subiect care mă revoltă foarte rău și momentan nu vreau să îl deschid.

Ce port în sezonul rece de pe meleagurile noastre?

Încep cu paltonul meu The ITem pe care îl port de vreo doi ani, obsesiv, și care arată la fel de bine ca la început, l-am curățat numai la spălătorie și am avut grijă de el, pentru că îmi place foarte mult. Îl găsiți aici și chiar recomand produsele de la acest brand.

De ce? Calitate, design bun, produse originale și în special acest cardigan te scoate din orice încurcătură. Îl poți purta și cu o curea, și fără o curea, și simplu, și cu o camașă, și cu un pulover,  și tot arată super bine, sau îi putem pune o eșarfa în diminețile friguroase.

23915641_1476418019142343_2333545607657352936_nApropo de eșarfe, în această mohorâtă dimineață, am purtat tot o eșarfă croită în țărișoara noastră, semnată Maressia.  Am semnat condica de prezență saptămâna trecută la evenimentul lor de lansare a colecției semnate de Alina Marica. New Traditional se numeste colecția lansată în magazinul #Maressia din Cocor și denumirea cred că oferă destule indicii :))

A fost primul eveniment la care am mers anul acesta, dat fiind faptul că nu am mai dorit să merg la evenimente, însă pe Raluca nu o pot refuza.  Vă las și poza de la eveniment, dovada că mai ies și eu pe la mondenități, deși poza asta îmi reamintește faptul că trebuie să dorm, însă îmi e dragă, chiar și cu cearcăne și rochia șuie.

Colecția lor este fooooooarte atrăgătoare și bineînțeles, orginală. Mie imi plac mult, poate unele sunt prea curajoase pentru mine, însă unele îmi plac muuuuuult. În această dimineața, am purtat o esarfă marca Maressia, calduroasă și cu o pată de optimism.

IMG_20171127_080218Vă las o poză de la ora 7.15, în care românește port, însă nu mă port românește în trafic. 😊)

Palton The ITem și eșarfă Maressia, într-o zi de luni.

Vă doresc spor la shopping, multe cumpărături frumoase, să alegeți românește și nu uitați, calitate nu cantitate.

Vă pup!

 

Umbrelele

Săptămânile ce au trecut au fost un pic cu agitație, cu energie împărțită în toate locurile, cu bucurii, cu sentimente de amar dar și de optimism. Mă știți că merg mai departe repede și consider că fiecare lucru care ne afectează trebuie scos fără milă din viata noastră. Urmează și un articol pe tema asta, însă am nevoie de oleacă de somn ca să scriu inteligent :))

Cu toate gândurile astea pășeam dimineața la 7.50 printr-o ploaie ce venea într-un decor de Bacovia conturat.  Mă grăbeam să ajung la birou însa inainte voiam să îmi cumpăr o banană. Da, regula mea de care mă țin de ceva ani, este ca înainte de cafea să mănânc o banană. Ies de la magazin, îndes banana în geantă și boom, clasic mie, mă lovesc de umbrela  unui baiat la fel de grăbit ca mine.

Ridic ochii de sub umbrelă, își întoarce capul spre mine, și în timpul  acesta  văd un zâmbet ce nu doar umbrelă o lasă plouată. Pomeți de balcanic, zâmbet de spaniol și ochi de arab. Stropii îi veneau pe față, timp în care îunder_my_umbrella_mi spune puțin arogant să am grijă  pe unde merg. Ii subliniez faptul că umbrela lui s-a lovit de a mea; îmi zâmbește din nou, îmi trag boem privirea în umbrela mea neagră  și îi urez o zi mai bună.

Arogantul meu îmi spune că dacă nu eram frumoasă nu ma ierta, și îmi zicea vreo două. Îi răspund că mă salvam și dacă eram urată, dar îl iert pentru că e nevoie de soare și când nu e pe cer.

Ne zâmbim, ne depărtăm umbrele și ne apropiem de trecerea de pietoni. Când eu fac dreapta spre birou și el dreapta spre bulevard, îi urează umbrelei mele o zi frumoasă, iar eu îi spun că orice e în mâna mea  devine automat frumos.

Râdem amandoi și ne despărțim privirile într-un zâmbet de cochetareală.

Hai că am reușit și vinerea asta.

#povestileluivirgolici

Cupidon a uitat să pună cratimă

Recunosc, povestea din rândurile ce urmează s-a întamplat când în luna octombrie încă era soare și poveștile băteau la ușa vieții  mele cu același magnet cu care m-am obișnuit, și da, recunosc că îmi place. Dacă nu aș avea povești, berile ar fi mai seci, paharele de vin mai fără de gust și viața mea mai banală.

Eram într-o zi cu soare, cu frunze aproape gălbui și trotuare pictate de toamnă. Mergeam cu ochii stranși de soare dar cu privirea încântată, și parcă nu aveam ce să îmi mai doresc. Gleznele îmi erau dezumflate, rochia îmi stătea perfect iar părul meu, ca de pe bigudiuri căzut, vorbea cu soarele în buclele mele bălai. Merg, merg și când să cobor câteva trepte mă impiedic; ca într-un film cu și despre oameni stângaci, piciorul meu drept nu simte a treia treaptă iar eu mă duc ca bolovanul. Foile și mapele din mâna îmi sar, geanta îmi cade din mâna, părul îmi sare în ochi și palma testează rezistența trotuarului.

În timp ce încercam să mă ridic, printre varfurile mele decolorate, zăresc o față ce părea coborâtă de pe  o rază. Se apleacă lânga mine, îmi adună hârtiile, îmi strânge geanta și îmi oferă o mână. Chipul lui creol, conturat perfect de un brunet strălucitor îmi aducea aminte de Aladin, de care eram îndrăgostită în copilărie. Umerii lui îmi vorbeau dintr-o cămașă de un alb impecabil iar ochii lui căprui sclipeau ca a unui copil. Îmi pun palma zgariată în palma lui, mă ridic, și în timp ce îmi aranjam rochia, mă îndrăgosteam de un baiaoriginalt ce din basme era rupt. Claxoanele ne erau coloană sonoră, ochii ni se iubeau iar gardul și treptele ne erau harpă.

Buzele lui rozalii, mă întreabau dacă sunt bine și dacă am pățit ceva. Voiam să îi spun că m-a lovit Cupidon însă am zis să nu îl sperii, că uneori îs cam directă. Printre zâmbete și redresat situația, băiaRkkxatul meu cu dinți perfecți și zâmbet ideal, îmi cere numărul ca să verifice dacă sunt în regulă, cu mențiunea că lui îi place să aibă grijă de fetele frumoase care se accidentează. Tocul meu drept, mai devreme zgâriat, era acum în aer.

Ii las numarul meu, mă atinge pe umăr și îmi spune să am grijă de mine.

În urma mea îl las, și parcă îl auzeam cum strivea frunzele, precum îmi mușcam eu buza. Merg pe jos o stație de metrou, timp în care îmi pun ochelarii de soare pentru a se observa mai puțin cum râd singură. Ajung înapoi la birou, îmi ud florile, îmi fac o cafea și aud telefonul care mă anunță că degetele frumoase ale lui Aladin mi-au scris.

Cand deblocam telefonul, cred că magicul Cupidon s-a sinucis.

-Ke faci? Cum te simti, frumoaso? Te m-ai doare palma? 😛

In timpul ăsta și fruntea s-a accidentat de birou, și zâmbetul meu a plecat spre o lume mai bună. Totuși zic că poate băiatul o fi greșit și continui conversația, timp în care aflu că pentru frumosul meu, cratima e chestie de alegere, numărul de i  variază în functie de starea lui și că a face acordul între subiect și predicat e super demodat.

Da, da, am oftat și m-am resemnat. De fapt am oftat resemnat, știind că viața mea e o telenovelă, care deși uneori mă îngenunchează și la propriu și la figurat, îmi dă un haz de necaz ce mă ajută să merg cu voioșie mai departe.

Și da, aud cerul cum plânge când un băiat frumos îmi scrie greșit.

#poveștileluivîrgolici

Trebuie să recunosc : m-a ajuns oboseala

Știu că acum este la modă cuvântul acesta „stres”. Toata lumea îl folosește cu aceeași lejeritate precum este folosit cuvântul „frustrare”. Eu spun doar atât –  m-a ajuns oboseala. Și încă nu îmi dau seama daca este o carență de vreo vitamină însă cu siguranță s-au schimbat unele lucruri, și nu în modul pozitiv:

  • Mă trezesc greu, amân alarma – eu care nu aveam o problemă cu trezitul și pe la 6.30 deja mă spălam pe dinți. Acum pur și simplu trag de mine și papucii mei de cameră cu iepuri sunt târâiți cu oboseală prin casă.
  • Îmi văd cearcănele din elicopter. În cazul meu cearcănele sunt moștenite ( mulțumesc, Tati) și orice aș face, nu se tratează, însă le acopăr. Cât pot, cum pot. Cred că totuși nu am curaj pentru o operație acum, însă sunt episoade în care sunt negre precum cafeaua din care sorb acum.  În momentul de față sunt atat de proeminente încât cred că orice anticearcăn abandonează lupta. Plus că trăiesc cu teama de a mă rida, bineînțeles, proces de care îmi e teamă ca de un  rottweiler. Plus că ar fi și social drama, singură și ridată #omg.
  • Somnul îmi e mai agitat. Am avut și perioade de insomnii, și perioade cu un somn calitativ și profund. În ultimele luni, fenomenul care mă macină din copilărie, adică scrâșnitul foarte rău, s-a agravat, încât acum am distrus gutiera. Am decis că îmi voi face din silicon, nu din plastic cum am acum, chiar dacă este mai scumpă, însă îmi protejează dantura, în care oricum am investit foarte mulți bani și tot nu arată cum aș dori.

 

Ce am schimbat cât de cât:

  • Seara am rărit ieșirile în oras, am iesit când și când, o aniversare, o limonadă, un pahar de vin. Încerc să nu mai pierd nopțile și să îmi fac o baie relaxantă  sau să mă duc la masaj. Nu îmi iese intotdeauna, însă comparativ cu anii precedenți, este o schimbare majoră.
  • Încerc să mă ocup cât mai mult de ceea ce îmi face plăcere și mă relaxează. Apă. Apă. Apă. Adică, vizite cât mai dese la piscina, o seara în Therme (unde vă recomand cu încredere să mergeți), o plimbare de 20 minute cu căștile pe cap și abandonarea telefonului.

 

IMG_20170521_200421Știu că nu e grav, știu că e normal, însă sunt obisnuită să fiu mai tot timpul agitată, pe drumuri și îmi place stilul meu de viață. Nu mă suport eu adormită sau impiedicată, și nici nu îmi stă în caracter. Însă sunt momente și episoade când zborurile, agenda plină, diferențele de fus orar, telefoanele, problemele, chiar te compleșesc.

Vă recomand cu drag să aveți grijă de voi, și să prețuiți momentele de sănătate și să nu uitați că fresh este sentimentul care ne încantă pe noi dar și pe cei la care ținem. Și nu, nu îmi e teamă să îmi arăt și momentele de slăbiciune și oboseală.

Vă las să vă bucurați de weekend, eu momentan sunt abandonată în pijamale cu snoopy, papuci cu iepuri și un pahar de vin. A, plus că am gătit, curând postez și rețeta.

Vă pupă Vîrgolici!

 

Cum să scoți pantofii banali de la naftalină

Oricât mi-aș da interesul, purtatul tocurilor tot nu este 100% dragostea mea. Deși mă descurc (cam toată perioada liceului m-am strofocat să învăț), îmi este mai comod pe balerini, conduc mai bine și bineînțeles intervine și motivul personal și anume umflatul picioarelor și transpirația abundentă a acestora. Însă deja este un subiect care mă incomodează la fel de rău precum problema în sine.

Acum ceva timp mi-am cumpărat o pereche de balerini negri banali, am zis că o să îi port, că mă salvează în diminețile în care nu am auzit alarma, în care îmi dau cu parfum în ochi sau caut cheile de la mașină cu disperare. Deh, dimineți de om împrăștiat uneori. Uneori.

Balerinii cu pricina i-am purtat o singură dată, și mi-au distrus picioarele. Foarte incomozi, un material rigid și dur. Însă cu șosete din alea groase, de lână, purtați o zi întreagă prin casă, balerinii mei s-au mulat foarte bine pe piciorul meu și nu am mai avut probleme. Totuși, parcă așa negri erau precum fața unei fete care mizează prea mult pe natural.

Balerini1Așa că am luat:

  • Prenandez
  • O pereche de cercei pe care nu îi mai purtam
  • Un patent

Am desfăcut partea din spate a cercelului, i-am pilit puțin, am luat balerini 2prenandez cu un bețișor și am turnat puțin, puțin și am ținut cercelul apăsat cam 2 minute. Am măsurat înainte că sa fiu sigură că sunt la fel, să fie la aceeași dimensiune și toată operațiunea a durat cam 20 de minute.

Voila, am balerini noi care chiar îmi sunt pe plac! 😀

3

Despre calitate și servicii bune

Pe la mijlocul lunii iulie, am alergat puțin prin magazine ca să îmi completez bagajele cu ceea ce știam că mai am nevoie pentru o plecare în țările calde, și la propriu și la figurat. Știam cam ce temperaturi mă așteaptă acolo ( 48 – 49 – 50 grade Celsius! ) și am ales cu grijă materiale bune, lejere, comode și să fie și bineînțeles, pe stilul meu.

Am cumpărat cu spor niște pantaloni scurți de in, niște balerini de piele (urmează un articol despre încălțămintea de vara acesta), multe rochii și bineînțeles, fuste.

IMG_20170716_160023Pe listă a intrat și o fustă de la un brand pe care îl ador – ETIC.  Am cumpărat o fustiță comodă, în doua culori de vară așa, cu o lungime tare comodă și mi-a plăcut întăritura din talie. Am purtat-o o singură data și bum, mi-a pocnit fermoarul. Asta în condițiile în care nu mă strângea, nu îmi era mică și nici nu îmi era incomodă când mă așezam.

Am ajuns în România, m-am enervat, am sunat la ei, și o doamnă foarte drăguță m-a îndrumat să duc fusta în magazinul de unde am luat-o și acesta o sa fie reparată. Zis și făcut, am lăsat fusta, și după câteva zile m-au contactat că pot veni să o ridic. Fermoar nou, bun, fustă călcată, pe umeraș și o doamnă amabilă de la casă, mi-a zâmbit mai tot timpul.

Hai că se poate. Nu că ar fi costat o avere, nu că nu aș fi avut cu ce să mă îmbrac, dar o voiam și nu eram deloc pe aceeași lungime cu ideea să repar eu fusta din moment ce a fost purtată o singură dată.

Etic.ro să știți că o să rămân fanul vostru, am zeci de cămăși și fuste de la voi care nu m-au dezamăgit.

O poveste v-am spus, ca să știți că puteți miza pe ei.

#povestileluivirgolici

 

Life as a single girl

De câteva luni single e statutul meu, și viata mea s-a schimbat. Nici în sensul  rău, nici în sensul bun. Nu am trăit nici cea mai mare dramă, însă nici nu pot să fiu ipocrită și să spun că e cea mai mare fericire. Probabil e o rețetă valabilă și pentru situațiile din viață, nu trebuie nici dramatizate, nici iubite, calea de mijoc e cea mai bună, căci armonia e cheia tuturor. A, și călătoriile, cât mai multe, cât mai dese.

Ca domnișoară neîmplicată anymore într-o relație, aspectele care se schimbă sunt următoarele:

 

  • înveti să cari mai mult singură bagaje, trollere, cumpărături. Pungi mari cu chestii pentru casă (detergent, hârtie igienică, servețele, șampoane și muuuulte altele) le cari cu munuțele tale. Căruciorul greu se împinge până la mașină, unde pui toate minunile. Da, cari singură bidoanele de 5 litri de apă, cele de 5 litri de lichid de parbriz, lădița cu roșii adusă de la părinți sau vinul “furat” de acasă. Toate singură, cu atenție la unghii, căci nu se știe când mai are timp domnișoara de la unghii să te primească, și nici să mergi cu unghiile ciobite nu e frumos.
  • serile care obișnuiau să fie seri de relaxare în doi, la un film, la obere, dIMG_20170515_200038evin seri în care ori stai în cei mai comozi pantaloni și te uiți singură la un film, în timp ce sorbi dintr-un pahar de vin, ori ieși cu prietenele, sau îți înviți vecina de bulevard și bei în curte pe băncuta o doză de bere. (aka Ioana).Ori sunt seri în care un vin pe un continent departe de al tău acasă e o variantă mai bună.

 

  • planurile de vacanță sunt mai în aer și mai ciudate. Nu știi exact cum să pui problema, și de la planuri în doi, cu schimb de hoteluri și link-uri pe whatsapp cu sugestii de pe booking, te lipești de membri familiei, pentru care devii un copilaș. Și replicile precum:

20170428_170729

–  Wai, mergeți la mare? Vin si eu” sunt super cunoscute. Da, am noroc de super surori și super cumnați. Nu degeaba o mașina are 5 locuri, două cupluri și eeeeeeeeuuuu!

  • este mai ciudat să onorezi evenimente precum nunți, botezuri, cumetrii, pentru că varianta singură atrage toate privirile celor care  au impresia că trăiești cu 10 mâțe și viata ta este distrusă și ești cea mai tristă în ochii lor. Da, ai putea oricând să le demonstrezi că îți este bine, dar judecata aia clasică e prea incomod și useless de demontat.

Acestea sunt în linii mari cele mai importante schimbări. Așa cum am spus, nu e nici placut, nici un disconfort enorm. Nici nu e dramă, nici nu e bucurie, e o stare care deși e privită ca una grava are și avantaje. Poți fi plecat cât vrei, nu primești întrebări, îți cumperi câți pantofi vrei, nu ești intrebată  unde îi mai depozitezi  și multe altele.

Toata ideea 1613895_726109927411580_5437784618273216002_neste să fii zen și să faci ceea ce îți face plăcere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și se mai spune că doar oamenii împăcați cu ei înșiși pot sta singuri, eu mă descurc destul de bine de prin februarie.

Primul an fără brunet

În ultimul timp am avut multe schimbări în viața mea; unele mai bune, altele mai puțin bune. Cred că important este să luăm lecția cea mai valoroasă și să vedem și lumina, nu doar apusul.

Cu gânduri bune și mult optimism am decis să renunț la brunet. Mă cam plictisisem, deja de ceva ani variam doar nuanțele iar în ultimul timp mi se părea că mă asprește și că o schimbare nu ar prinde deloc rău. După multe tuburi de vopsea, unele aplicate acasă, altele la salon, apogeul de negru acesta a fost:

FB_IMG_1486062548695

Iar intensitatea culorii mele înainte de a o abandona, a mai prins mici variațiuni, însă niciodată deschis sau vreo nuanță foarte diferită.

IMG_20170119_140250

Așa că într-o zi de sâmbătă m-am dus cu curaj la salon cu marea cerință că vreau balayage și să vorbesc de brunet la trecut. Da, e foarte greu să scoți opt ani de brunet din păr, e foarte greu să renunți și la toate amintirile care te leagă de pletele negre, de perfecțiunea unui păr care îmi strălucea mai mereu. Marile emoții pe care le aveam erau că decolorarea o să îl afecteze, că o să arate deteriorat  și că o să vreau să mă întorc la brunet cât mai curând.

Însă curajoasă cum sunt, am stat cuminte pe scaunul de la salon patru ore, timp în care negru pleca din părul meu, la fel de sigur cum am plecat eu de acasă la 15 ani. Prima și singura oară l-am decolorat în ianuarie și până săptămâna trecută, doar am întreținut culoarea, i-am oferit  multe tratamente, l-am răsfățat dar și chinuit puțin. Din ianuarie până acum, balayage fiind, se întreține mai ușor în ceea ce privește rădăcinile, așa că tot ce am făcut a fost să îi aplic tratamente și uleiuri, să îmi ascund aparatele de tortură și să îl iubesc ca și până acum.

IMG_20170205_154842

Toate aceste schimbări le-am realizat la Salon Curly unde fetele de acolo mă tratează ca o prințesă și unde mă duc după birou cu drag și entuziasmată de răsfățul care mă așteaptă. La ultima repriză de vopsit, nu m-am decolorat ci totul a fost din vopsea, reușind să îl deschid încă puțin dar frumos, rezultatul mai jos.

IMG_20170615_173358

Și părului meu îi place joaca iar mie îmi place să mă joc cu el. Nu e uscat, e rebel ca înainte, se umflă când plouă sau când mă enervez, are parte de grijă și nu îi ignor dorințele niciodată.

Sfaturi:

  • pentru bucle uitați de ondulator și cumpărați niște bigudiuri sau moațe. Funcționează foarte bine mai ales dacă le suportați o noapte și oferă volum dar și conturează frumos o buclă
  • nu cumpărați multe produse și proaste, pentru că îl încărcați și nici nu aveți rezultate prea mari
  • nu stați departe de uleiul de cocos, măsline, in.
  • Promit săptămâna viitoare un articol despre întreaga rutină a podoabei mele capilare și ponturile de îngrijire care la mine funcționează,

Și nu uitați, când vreți să faceți schimbări, curaj!

Vă pup!

 

Cum să te iei la bătaie cu retenția de apă

Pentru cine nu cunoaște, retenția de apă este un chin, o problemă care îți macină diminețile și zilele în care vrei să arăți bine dar orice ai pune, ai ceva umflat. Ori ochii, ori mâinile, ori picioarele, ori TOATE! Cred că dacă aș întâlni peștișorul de aur l-aș ruga să îmi ia toată apa care mă face să mă rostogolesc uneori.

Cum am încercat pastile, creme, geluri, am luat mai profund “taurul de coarne” și mi-am stabilit un plan de atac mult mai puternic decât cel anterior.

Sare nu consum, nici oțet, ca să lămurim, și nici alte produse periculoase din acest punct de vedere. Însă am făcut următoarele schimbări foarte importante, cu mare speranță că este mai ok să mai încerc decât să ma obișnuiesc cu ideea:

– până în ora 12.00 consum 1.5 litri de apă, o cafea fără zahăr și mănânc o banană maxim;

– tot dimineața, până în ora 12.00 beau o cană mare de ceai de păpădie cu ștevie, cred ca de la Fares (am aruncat cutia din greșală).

– încerc pe cât posibil să nu mănânc tâmpenii, am scos aproape orice fir de zahar din alimentație, folosesc miere uneori în ceai sau cafea, nu mănânc semipreparate, nu beau sucuri carbogazoase, mai păcătuiesc cu câte o pizza de la restaurantul mătușii mele.

La exterior încerc cât pot să am grijă cât mai mare de piele:

– ritualul de seară: demachiere + curățare + exfoliere, în mod clasic cu produsele consacrate. Pentru cei noi pe blog detaliez oleacă: demachiant L’Oreal, gel de curățare La Roche Posay, gel exfoliant de la Gerovital – acesta îl folosesc cam de două ori pe săptămână pentru că am tenul uscat iar un astfel de gel nu e recomandat să fie folosit des.

IMG_20170529_205417Apoi aplic un gel contur pentru ochi de la Gerovital – fooooooarte bun, deși are o consistență foarte ușoară, și deși nu pare hidratant, are un efect foarte bun, eu sunt foarte mulțumită de acesta. Aplic, masez iar crema de față folosesc o cremă de la Ziaja pe care am luat-o din Polonia, și care e puțin cam grasă însă îmi place cum îmi lasă tenul după ce se absorbe în piele.

18222529_1924088824469337_1704378064605079355_nÎn poza de aici, unde minunea s-a întamplat și nu m-am umflat, am  tencuiala basic, mai ales că vreau să aplic cat mai puține  produse de machiaj posibil:

  • Anticearcăn de la luat din D&M Berlin – foarte bun, rezistent, și pentru ce cearcăne am eu chiar este foarte ok;
  • Fond de ten Perfect Matte, achiziționat din duty free din Moscova – rezistență foarte bună, aspect foarte fain, mi-ar fi plăcut să fie un pic mai fluid însa este perfect și așa;
  • Rimel Kiko Milano- achizițonat din Madrid, nu este wow însă în combinație cu rimelul de la Rimel London obțin niște gene cât de cât ok 😊;
  • IMG_20170529_205248Ruj Essence- destul de rezistent, buzele se simt foarte hidratate. Chiar o surpriză placută, nu am mai avut produse de la acest brand, bunicel – recomand. Înainte însă, folosesc primer pentru buze de la Flormar (foooooarte bun și util).
  • Blush: un brand no name, l-am gasit prin casă 😊)
  • Fixex totul cu un spray pentru fixare a machiajului de la Melkior.

Bun. Deci cu această tencuială basic și cu aceste tratamente interne și externe am reușit să am un ten de care să fiu mulțumită. Ce am folosit în plus este tratamentul Water Out de la Sensilab. Ca orice cetățean de rând, am văzut reclama, am citit despre acest brand și am comandat. Se consumă un plic/zi și e musai să ai la bord și un litru de apă băut în prima parte a zilei. Picioarele și mâinile se simt mai ușoare iar pungile se diminuează vizibil. Cel puțin în cazul meu, a funcționat.

Chiar este prima oară după foarte mult timp când îmi simt fața desumflată, când nu “ mă dor pungile” și am senzația unui corp mai ușor. Mai adaug ca am mâncat mai mult salate, humus, brânza nesărată și am mai păcătuit cu un pahar de vin sau un Strongbow. Aaaaa, și îmi vine inelul cadou de la fete, că mie doar fetele îmi dau inele d’ooooh 😊))

Ar trebuie să pun aici un avertisment: dacă vreți să consumați toate lichidele pe care eu le consum vă spun ca e musai o toaletă aproape, MUSAI.

Al doilea avertisment: am pus de unde am achiziționat fiecare produs că să răspund eventualelor întrebari. Nu știu cât costă în Romania și nici unde se găsesc. Eu nu prea fac sesiuni de shopping, cumpăr cam ce am nevoie din duty free sau de prin magazine random de pe unde mă duce destinul :)).

Vă doresc cât mai multă apă în pahare, limonadă și un pahar de vin bun seara.