Amintiri usturătoare din tinerețe

Când am venit în anul întâi de facultate în București, eram o roșcată cu părul scurt și planuri lungi. Eram de zece ori mai guralivă ca acum, de zece ori mai sălbatică și mai curajoasă. Între timp, am îmbătrânit și mintea mi-a mai venit la cap (doar mi-au dat măselele de minte acum doi ani : ))

In facultate nici nu am vrut să aud de chirie, mi se părea ca financiar este prea mult și mă priva de experiența numită CĂMIN. Este un întreg periplu, o experiență aparte din care nu ai cum să nu pleci mai răbdător, mai mirat, mai amuzat. Am stat 3 ani în căminele puse la dispoziție de minunata Universitate din București. Prima oară am primit cămin în Fundeni – cea mai creppy experiență ever. Pentru cine nu știe, căminul e în curtea Institutului Fundeni, lângă Crematoriu, undeva în câmp. Am stat 6 luni, timp în care singurul avantaj a fost că am slăbit.  Totodată, când îmi amintesc și partea bună este că am avut colegi de palier foarte drăguți, alături de care trăiam mai cu amuzament haosul din cămin. Apoi m-am mutat în Grozăvești, apoi în Kogălniceanu. Peste tot au fost avantaje și dezavantaje. Pe primele le știm cu toții: chefuri, nu aveai stresul cheltuielilor, suma de plată la cămin era foarte mică, aveai colegi foarte faini (unii) și trăiai mai profund studenția. Însă există și dezavantaje în viața de cămin, pe lângă deranjul ca nu poți dormi când vrei tu, sau că alte fete din cameră erau în război cu apa, sau ascultau muzica foarte tare, pe mine cel mai rău mă deranjau băile la comun. Deși erau renovate, curate, fetele le murdăreau ceva de groază; pentru cine a stat la cămin știe că băile de baieți erau mult mai curate decât băile de fete, care erau megamurdare iar unele domnișoare, ne blocau psihic ce puteau lăsa în urma lor. Pentru mine, partea cu băile a fost cea mai delicată și incomodă. Așa că, încet încet au început să apară și micile probleme, alergii, bubițe dar și cumplitele infecții urinare. Doamne, prima dată când m-a lovit ghinionul am crezut că îmi dau comandă de cavou, deja voiam sa fie cu imprimeu de ziar și să scrie martiră a băilor de la căminele studențești. Pentru cine a pățit, știe despre ce e vorba. Pe lângă usturime și disconfort, dacă problema se agravează și ajunge la rinichi, se oprește orice formă de speranță. Îmi amintesc că am avut o infecție mai gravă, în care mă dureau rinichii atât de tare încat nu mă puteam întoarce, nu mai puteam respira, stări de vomă, amețeală, ceva ce nu doresc nimănui.

barzaCu tratamente și cu foarte multă grijă am scăpat și nu prea am mai avut probleme. Însă pentru noi, cele pățite, Barza aduce mai multe salvări pentru a ne face viața mai puțin usturătoare. Găsiți în gama lor șervețele intime, produse calitative de igienă și teste care să ne răspundă întrebărilor. A, plus plasturii magici pentru zilele când vrei doar să zaci în pat. Eu sunt foarte mare fană plasturi ce salvează zilele mai grele, îi iau cu mine prin călătorii și îi folosesc cu mare încredere.

Fetelor, deși este un subiect tabu și poate considerat de unii rușinos, sunt întâmplări normale din viața provocatoare de femeie.

Puternice să rămânem!

#VăpupăVîrgolici

 

Când nu îţi place ceea ce faci

Am rărit dimineţile în care iau maşina la birou ca să mă întorc pe jos acasă. Bifez şi mişcare şi evit şi traficul. E win win situation. Plus că pe drum mă mai opresc în tot felul de magazine unde ştiu eu că găsesc haine drăguţe sau chestii de decor.

Astăzi însă mi-a sărit în ochi o nouă clinica stomatologică şi cum am în plan să îmi pun aparat dentar,  clinica arăta foarte bine la exterior, zic hai să intru să verific ce preţuri au (momentan cercetez terenul).  Intru, o domnişoară la recepţie, total debusolată, o salut și o întreb ce preţuri au la aparatele dentare, atât pentru cel de safir cât şi pentru cel clasic. Se uită la mine de parcă am întrerupt-o din ceva important, şi mă întreabă aşa pe sub sprâncene, ce anume doresc? Că ea nu prea înţelege.

Repet întrebarea, zice că nu ştie, se duce să întrebe o asistentă. După vreo  8 minute vine, şi îmi spune că 3400 lei cel cu safir, 2400 cel clasic. Zic ok, iar consulatia iniţială şi cele lunare?

  • Cum adică cele lunare?
  • Este un control lunar în care îţi schimbi sârmele, curață aparatul și ce nu e în regulă pe acolo.. zic eu surprinsă, căci ea ar fi trebuit să ştie, chiar dacă e la recepţie, ştii şi tu puţin ce se petrece la locul tău de muncă.

doamna plistisitaMamă, aşa ce faţă a făcut, că nu ştie, probabil intră în preţul aparatului, nu ştie elemente din astea.

Îi zic, ok, lasa, m-ai ajutat suficient. Şi plec cu gândul că degeaba au investit atât în aspectul clinicii, dacă serviciile de informare sunt praf.

Plec apoi la pas, şi intru într-un magazin de rame foto, aveam nevoie de câteva rame şi să adresez o întrebare. O doamnă trecută de prima tinereţe, plictisită, care în timp ce întrebam dacă are rama din lemn ea se chinuia să încarce ceva pe whastapp, se uită la mine şi îmi ordonă:

  • Dupa colţ, dreapta! E plin cu rame! Plin domnişoară!

Eu mă uit aşa la ea, zic staţi calmă să nu vă crească tensiunea, aleg eu rama. Cumpăr una, îi cer bon şi îşi dă ochii plictisită peste cap.

Plec din magazin şi mă gandeasc că domle poţi să ai dreamjob dacă nu ai atitudine mai deschisă, mai amabilă, nimeni nu îţi trece pragul a doua oară.

Am o reală problemă cu oamenii care îşi urăsc meseria sau care nu au chef să o facă, am o problemă cu femeile care te scanează aşa sfidător şi apoi îţi răspund la întrebare  mârâind şi care nu ştiu să se facă plăcute.

Perfect dent parcă e clinica de pe Ion Mihalache unde chiar aş fi vrut să îmi pun aparatul, pentru că e foarte aproape şi de casă şi de birou, însă am abandonat ideea, pentru că dacă o fată simplă nu are chef să mă ajute, de ce aş încerca şi mai departe. Poate medicii sunt buni sau restul personalului mai amabil, însă prima experienţă m-a făcut să las uşa la fel de închisă precum ochii domnişoarei de la recepţie.

Voi căuta şi un alt magazin pentru rame foto, mai ales că sunt foarte mare fană fotografii printate şi înrămate, pentru că ideea de a avea iarăşi contact cu doamna  crizată nu mă încântă.

Indiferent de tehnologie, indiferent de cât de mult evoluează aceasta, contactul uman tot te influenţează şi îţi dictează alegerile.  Chiar dacă ai o simplă tangență cu persoana respectivă, îți dictează decizia.

Sursa foto.

#povestileluiVirgolici

 

Frumoasă cu orice chip!

Căutând soarele printre zilele acestea înnorate și analizând cu privire boemă, îmi dau seama că nici nu știu când am ajuns în luna aprilie și timpul zboară fără îi pese. Aprilie ca aprilie, însă în iunie fac 30 de ani și nu mă simt absolut deloc conform vârstei pe care o port, în continuare am impresia că împlinesc 25 sau 26 și doar când mai scot buletinul mă mai lovește realitatea în cearcăne.

Ani de-a rândul am fost mare fană a ideii că frumusețea vine din interior, că nu suntem doar niște roboți care muncesc și cheltuie banii, ci suntem ființe complexe care pot face din viața lor o experiență perfectă, în ciuda greutăților și a piedicilor. Pentru femei lupta e și mai grea, și nu o spun din feminism aruncat din reviste glossy, ci din propria experiență. Să fii scoasă din cutie, să arăți perfect, să ai o carieră bună în spate, să fii independentă dar să pui și seara capul pe pernă lângă un bărbat care te merită. Greu, dar nu imposibil.

mihaela rotaruZilele acestea, mă rog, săptămânile acestea, am devorat una dintre cele mai faine cărți despre beauty, iar eu devorez cărți pe acest subiect, pentru că cel mai mult îmi pasă de cum îmi pot contura frumusețea mea naturală fără să apelez la găleată de Savana și tencuială din aia obositoare.

Frumoasă cu orice chip – este cartea Mihaelei Rotaru, autoare pe care o cunosc de  ceva ani frumoși în care am admirat-o cu mare drag. Am fost colege de redacție în vremuri de demult, când scriam la aceeași revistă și mai furam din secretele ei de beauty. Astăzi le-a pus pe toate într-o carte ce nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă. Nu este despre frumusețea aia jumătate seringă, jumătate photoshop este despre frumusețea jumătate genă, jumătate grijă.

Iar orice ecuație din frumusețe se încununează cu încredere în propriile forțe și asumare. Eu spre exemplu nu aș putea fi niciodată genul acela pisicos care are impresia că toate din jurul ei se cuvin, alintată și răzgâiată. Mă cunosc și nu aș schimba nimic.  La fel și în partea fizică,  și dacă aș fi mai slabă cu 20 de kilograme tot rochii oversize aș purta, tot tricouri largi cu fuste colorate aș purta cu drag și aș străbate zeci de kilometri pierdută prin orașe în aceeași adidași negri pe care îi port cu maximă fidelitate.

În cartea Mihaelei Rotaru aveți un manual al femeii – piele, sănătatea pielii, îngrijire, opinii avizate de la dermatologi, stomatologi și psihologi, căci frumusețea este un cumul din toate și înseamnă grija pentru fiecare aspect în parte. Cartea o găsiți aici, pe draga mea Mihaela o găsiți aici iar adevărata frumusețe este în voi, oricât de clișeic ar suna!

552068_458992470789995_974031345_n Și daca tot vorbim de frumusețe și de anii ce au trecut, acum 7 ani cred, m-am lăsat machiată de mâinile dibace ale Mihaelei și ca suvenir al acelei zile, dețin această fotografie în care aveam mai puține cearcăne și un zâmbet mai mare. Din acea poză mai am doar mărgelele și zâmbetul.

Ca amintire a acelor vremuri și pentru că fiecare lucru are pentru mine un sentiment personalizat, prima domnișoară sau doamnă care comandă cartea Mihaelei și mă anunță prin mesaj privat, are cadou din partea mea mărgeluțele.

Vă invit cu drag să lecturați cartea, să acumulați informații prețioase despre frumusețe și să vedeți frumusețea ca un mare dans între interior și exterior!

 

Păr frumos, păr sănătos

Am scris rânduri multe despre părul meu. Despre blond, despre brunet, despre șaten, despre tratamente și îngrijire. Astăzi îngroș rândul rândurilor și vă detaliez procesul de îngrijire a unui păr ce mulți și-ar pierde răbdarea cu el. Rebel, chinuit uneori, alintat alteori. E ca un copil ce trece prin multe episoade; mă rog, să zicem că seamăna cu mine, își schimbă starea, nu are stare, vrea mereu schimbări și se plictisește repede. Însă, la final, e mulțumit.

Știți schimbările acestuia, și după ceva timp am decis că este timpul să îl uniformizez, să fie pe linia de plutire. Ca mine în viata dincolo de public, e cazul să mă potolesc. L-am uniformizat, însă până acolo, până la vopsitul de săptămâna trecută, vă detaliez tratamentele. Vă rog să vă înarmați cu răbdare, căci drumul e lung. Un pahar de vin (alb sec preferabil) și timp pentru lectură.

Așadar:

  • Uleiuri, uleiuri, uleiuri! Rare sunt săptămânile când nu aplic ulei pe superbul meu păr. Chiar dacă nu îi fac măști complicate, uleiurile le aplic cu multă dragoste. În primul și în primul rând vă recomand să vă comandați/achiziționați uleiuri de calitate; nu orice ulei la 10 lei luat de la metrou își face treaba. Atenție la cantitate, preț și cantitate. Dacă la 350 de ml de ulei de cocos vi se cer 7 lei e cazul să dați din gene puțin sceptic. Foarte mulțumită sunt de uleiurile de la elemental.ro. Super, super bune, prețuri avantajoase și o gamă foarte largă de produse. În momentul de față folosesc cu seriozitate ulei de gălbenele.

 

  • Măștile din weekend, țin părul radiant toata săptămâna

Știu, uneori și eu ma mir câte pot să îmi pun pe păr, însă nu îmi pare rău. Nu renunț la gălbenușurile de ou  bătute bine cu ulei de măsline sau cocos, pe care le port pe plete cât aspir, cât fac curat, apoi le spăl  temeinic. Totodată, uneori combin două uleiuri, spre exemplu ulei de cosos + ulei de in sau ulei de măsline + ulei de susan. Important este să le lăsați să acționeze. Câteva minute nu sunt suficiente, așa că ori îndurați câteva ore sau chiar o noapte.

Pont: în unele nopți, după ce am pus uleiurile în care îmi pun rugăciunile în noaptea aia, înfășor cocul în folie de plastic, îl prind temeinic și dorm așa. Dimineața, după ce ies din pijamalele cu pahare de limonadă, îl spăl.

Trecand de etapa cu măștile, detaliez ce folosesc când intru în etapa de spălare:

  • Sampon Clear ( nu pot trăi fără el)
  • Balsam Wella (pentru păr uscat = love, love)

Culoarea pe care o port acum, este una dintre iubirile mele cele mai mari. Am baza închisă, apoi am coborât cu lumini și umbre, ca să zic așa, cu suvițe fine o nuanță mai deschisă. Pentru mine este varianta ideală, acum, până la vară sigur mă lovește vreo idee. Absolut toate schimbările le-am facut la Glamour Beauty Salon, locul unde merg cu atat de mult entuziasm încât as dormi acolo; nu am plecat niciodată nemulțumită, și vă spun câteva elemente de care țin cont când aleg un salon căruia să îi fiu fidelă ca unui bărbat frumos:

  • În primul rand calitatea produselor: nu vreau să mă vopsesc cu produse la 10 lei, mai ales că am un par dificil și nu vreau să îi pierd lungimea. Lung și sănătos este destul de greu dacă îl vopsești des, însă nu și în cazul meu, pentru că aici, la acest divin salon, părul a fost tratat cum sunt eu când merg acasă: perfect. Produsele sunt mulate pe nevoile noastre, sunt brand-uri bune, de calitate, și care își fac treaba. Le puteți avea și acasă, nu doar cât vă aranjați acolo. Întrebați fetele, le găsiți aici și vă răspund cu drag la toate întrebările.
  • Calitatea personalului. In trecut, m-am vopsit pe la saloane unde doamnele de acolo leșinau când le spuneai ca ai vrea ceva special; erau ca doamnele de la poștă care auzeau că vrei timbre, niciun chef, niciun interes. Eu consider foarte important să ai o relație cu persoana care are grijă de părul tău: știe ce produse să îți recomande, să știe cum să te tundă, cum să te vopsească și mai ales în ce stadiu e firul de păr. Dacă era după capul meu încăpățânat, eu l-aș mai fi decolorat, însă Alina, fata care are grijă de părul meu îmi stăpânește ideile și îmi sugerează ce ar fi ideal, pentru ca dimineața când plec la birou părul meu să fie divin, nu un chin. Așadar, consilierea stilistică, sa fac sa sune pompos. Ce, cum, cât și de ce trebuie să aplici un produs și ce tratament să folosești, pentru rezultate pe termen lung. Eu sunt destul de mult pe drumuri, dimineața plec la 7 și 15 din casa, nu îmi permit să am un par care în salon arată perfect din perie iar acasă arată horror din mătură. Ca orice alt lucru din viața mea, rezultatele ce rezistă în timp sunt cele ce contează.
  • Nu laud salonul doar pentru că sunt clientă fidelă, ci pentru că știu ce înseamnă să pleci cu nervi când unii te-au tuns fără ochelari, să ai o culoare de parcă ești mama lui Fuego, să îi spui că vrei brunet simplu și să ai nuanțe de roșu sau multe alte probleme. Cât sunt la salon și când plec, eu sunt fericită. Și asta e greu de obținut, mulți pot confirma.

GlamourCa să sintetizăm:

  • Grija pentru păr este cea mai importantă
  • Nu folosiți produse de slabă calitate
  • Alegeti cu grijă saloanele (Recomand cu 100%  încredere Glamour Beauty Salon. Vă invit să încercați și apoi aștept părerile / mesajele voastre)
  • Nu vă lăsați părul pe ultima sută de metri, ci cu el începeți.
  • Investiți și îngrijiți

O femeie frumoasă, poartă cu mândrie un păr sănătos, nu vă lăsați umbrite de un păr tern.

#văpupăVîrgolici

 

 

Singur acasă mode

segundos-antes-del-desastre-accidentes-kuixx.com-35Aseară am plecat spre casă de la birou pe jos. Mă știți, mai am puțin și mă duc până la ai mei pe jos la cat merg și la cât detest să mă înghesui în autobuze.

Mergeam cu sacoșe de cumpărături, cu pungi mari cu diverse chestii pentru acasă și cum mai aveam eu o străduță până să intru în curte, patinez ca un Matiz cu cauciuri de vară, cu scheme din alea din Singur acasă, pierdut echilibru, sărit telefon din mănă, sărit sacoșe și cad într-un mare fel. Doamne ce am căzut. În palma dreapta îmi curgea sânge pentru că m-am tăiat în gheață, și nici nu o puteam îndoi. M-am speriat groaznic, deja vedeam ghipsul pe ea; cu mâna stângă sun pe sora mai mică. Incepusem să plâng că mi-am rupt mâna, ea o sună pe sora mai mare, sora mai mare mă sună înapoi, mă îndrumă în ale vindecării căi și cât de cât mă liniștesc și îmi dau seama că doar e lovită, nu e nici luxată, nici ruptă.

Am turnat Baneocin pe rană, am înfășurat mâna într-o pungă de ardei copți de la congelator și am stat în pat, gândindu-mă că era imposibil să mă prindă Crăciunul fără o sesiune din asta.  Evident mă dor și genunchiul, și cotul și umărul, dar le ignor, mulțumită fiind că nu mi-am rupt mâna.

Uneori și eu ma mir că sunt în viața la câte boacăne fac.

Mai are sens să zic ca toți nepăsătorii ăștia puteau și ei să curețe trotuarul civilizat, să nu mergem ca fetele din centru vechi pe tocuri de 12 cm la 5 dimineața? Nu se poate, domle, nu se poate. Ne e bine la birouri la căldurică, căci ignoranța crește când ești orb moral, cum crește aluatul pe sobă. Doamnele de la primărie, să îmi decontați pe ajutor social niște cizme noi, ca pe alea le-am distrus când am alunecat pe lenea voastră. Da, am dosar cu șină.

sursă foto: kuixx.com

Una caldă, una rece

Cum viața mea e un permanent balans și poveștile amuzante sunt la fiecare colț, nu putea săptămâna aceasta să nu am minim o poveste de povestit.

Incep cu ziua de ieri, când am plecat de la birou, o iau pe jos acasă, merg încet în lumea mea cu căștile pe cap și vad un banner mare cu reduceri la Miniprix. Bineînțeles, am intrat și cum mă uitam eu pe acolo, văd un sutien foarte drăguț, o întreb pe vânzătoare dacă are mai mic, se uită la mine așa pe sub sprâncenele pensate exagerat și îmi aruncă:

 -Nu avem mai mic, încercați la bustiere la fetițe.

Boooom. Pun sutienul la loc,  povestesc surorilor care s-au amuzat copios și apoi plec spre casă. Asta e un subiect destul de alunecos, însă e chiar frustrant ca mulți băieți să aibă sânii mai mari ca mine. Să nu mai zic ca văd dimineața fetițele alea de 12 ani la școală, că au ditai decolteul, în timp ce eu caut bustiere.  Nu e o lume corectă. Le sigh.

91a2ae9ab2110e527b35d9a0028fa576De dimineață îmi era atât de somn ca aș fi putut să mă trezesc în martie. Am amânat alarma, nu găseam  punga de cafea, până la urmă m-am urnit și am plecat spre birou. Înainte de birou, am o cafenea și știam că acolo au și limonadă foarte bună care ar fi putut intra în mare finală „Hai să o trezim pe Cati.”  În timp ce stau la coadă, îi scriu Ioanei cu detalii poveștile  amuzanto-dramatice ale vieții mele și de ce îmi e somn, pentru că ea e jurnalul meu mereu :))

Nu am fost atentă ca s-a făcut loc înaintea mea la coadă, și un domn în spatele meu strigă așa nervos

– Hai domnișoară comandă mai repede ce tot dormi pe tine?

Mă întorc și îi las ochii mei plini de ceață de somn și mă întorc sa comand o limonadă cu mentă. Tot domnul băuse prea multă cafea și avea exagerat de multă energie și continuă:

-De aia nu ajungeți la cursuri și nu terminați calumea facultățile, că stați la cafele. Mergi mai repede la facultate, că de aia cheltuie părinții cu tine.

Mamă, ce zâmbet am băgat. Doamneeee. Mă întorc la el:

-Fac 30 în iunie, dar nopțile le pierd ca la 20, de aia par mai tânără.

Îmi iau limonada, domnul comandă cafeaua și ies cu mai multă voioșie din cafenea. A, și băiatul care mi-a preluat comanda mi-a făcut cu ochiul <<inserați ridicat din umeri inocent aici>>.

#PovestileluiVîrgolici

 

Cu ce mă mai tratez în vremuri de agitație

Cred că este o agitatie la nivel general; toată lumea este  pe grabă, pe muncă multă și cu marea dorință de a a se liniști. Eu nu blamez în niciun caz haosul, doar la capătul tunelului nu se mai aude ecoul – e nevoie de zarvă ca să simțim liniștea.

Cum lunile acestea am încercat să dau tot ce este mai bun din mine ca să iasă totul perfect, am și încercat cât am putut să am grijă de mine, de pielea mea, de tenul meu și sănătatea mea.

La alimentație nu vă spun ce am făcut, pentru că nu sunt un exemplu, doar am reușit să mânânc foarte puțin dulce –  spre deloc, cantități mari de legume, apă multă, ceaiuri și maxim două cafele zi.

La exterior nu m-am zgârcit cu cremele, am avut  mai multă grijă și nu am sărit peste niciun ritual. Pielea mea este foarte uscată în mod normal, nu prea iubește frigul  și adoră creme grase.

Ce folosesc:

  • Ma demachiez cu lotiune micelară de la Nivea și folosesc și laptele clasic Doina. Ma spăl temeinic cu o spumă de curățare de la Vichy și sunt blandă când folosesc prosopul moale de bumbac.
  • Cam de 2 ori pe săptămână, folosesc o mască pentru hidratare. Ori folosesc miere și iaurt, ori banană cu iaurt sau aplic ulei de chia cu miere. Tenul rămâne ca un fund de bebelus.
  • Pentru zona din jurul ochilor folosesc Crema de ochi de la Asla Vital – mi se pare foarte ușoară și intră în piele foarte repede.
  • Seara folosesc crema căreia îi sunt fidelă de vreo doi ani- crema de fată de la Ziaja. Foarte grasă și foarte hidratantă. Emoliază perfect și îmi simt și eu tenul fin și fără senzația de uscat.
  • Dimineața înainte să mă tencuiesc folosesc crema de față de la Neutrogena. Este foooooarte fină și lasă o senzație tare placută. Este crema mea de zi preferată anul acesta – spun anul acesta pentru că schimb cremele de față la un anumit interval.

Pentru păr:

Dat fiind faptul că am renunțat de tot la blond îmi este mai ușor să îl îngrijesc,  nu mai am senzatia de păr uscat și se așază mai ușor.  Majoritatea tratamentelor le-am realizat acasă, am zeci de nopți dormite cu uleiuri în cap ( cocos, ricin, in, gălbenele)  și la Glamour Beauty Empire unde sunt clientă super fidelă. Sincer, oricât m-aș fi amăgit, nu mă descurc cu culorile deschise, parul meu fiind rebel,   nuanțele  deschise sau foarte deschise îl duc către un păr obosit și tern.

In momentul de față:

  • Sampon Ducray petru căderea părului
  • Balsam Wella pentru păr uscat
  • Mască Luiza Essence ( genială)
  • Spray leave in de la L’ Oreal

 

Il mai chinui cu placă și ondulator, însă m-am  obișnuit să folosesc bigudiuri pentru bucle lejere. Totodata, în continuare iau Forkapil Forte pentru căderea părului – sunt bune, recomand.

Pentru corp folosesc crema de corp Nivea, crema de la Elmiplant anticelulită, crema Keritogen pentru călcâie și crema de mâini de la Nivea.

 

IMG-20180726-WA0006Cam atât. Să nu uitați să aveți grijă de voi și oricât de obosiți ați fi, să nu uitați să vă respectați tabieturile care ne aduc energie și relaxare. Iar când perioade mai gri se arată să nu uitați cum arată soarele. Eu în momentul de față cred că tot ce vreau e o plajă și un palmier de care să îmi sprijin capul obosit; dar cum trebuie să mai amân și de energie am nevoie, cu cei din poză mă încarc ca la soare.

Ceea ce contează este acolo sursă de energie indiferent de anotimp.

Acum că v-am prezentat toată procedura pentru ITP fizic și psihic mă retrag să îmi beau vinul.

 

#vapupăVîrgolici

Hai zâmbiți doamnă!

Nu cred că cineva iubește vremea asta, însă nu prea avem încotro.  Dimineață, după ce mi-am terminat treburile pe la birou,  am luat un Uber ca să ajung într-o altă parte a Bucureștiului, iar cum mașina e în parcare, de metrou nu am avut timp, am apelat la varianta pe care o folosesc de foarte mult timp: Uber.

Urc în mașină, butonam la telefon, scriam acolo cu spor, șoferul se uită la mine, și mă lovește direct în inimă!

– Hai zâmbiți doamnă, e păcat să fiți așa tristă când sunteți însărcinată.

Nu cred că își imaginează cineva cam ce nivel de durere de cap m-a luat când l-am auzit.  Mă uit la el, îmi scot ochii din telefon și ii zic că nu, nu sunt însărcinată, dar ca să o dau pe glumă și să nu îmi stric ziua, îi zic ca probabil am burtă de vin, nu de sarcină.

Omul se super agită:

– Nuuuuuu, nu aveți burtă. Doamne ferește, dar aveți fața așa umflată și mi-am amintit de nevasta-mea când era gravidă și avea fața așa foarte umflată.

Deja plictisită de problemă și subiect îi subliniez că nu am scăpare și mă umflu în fiecare dimineață. Îmi reintroduc ochii în telefon și speranța în cimitir.

Acum, șoferul se agita ca un hamster:

– Vă rog eu să nu vă supărați pe mine, dar chiar sunteți frumoasă și era un compliment că sunteți însărcinată.

Ii arunc un da, arogant și nazal, dorind să închid subiectul și să ajung mai repede. Omul totuși insistă:

  – Mă gândesc că soțul este foarte fericit, ia uitați ce buze frumoase aveți, așa umflate.

Dându-mi ochii peste cap, arunc și cealaltă veste:

– Nu sunt măritată.

– Aoleu domnișoară nu știu cum am gafat-o așa rău astăzi. Sincer voiam doar sa va fac un compliment.

Îi mulțumesc și cobor din mașină. Nu cred că își imaginează cineva cât de greu e să ai tot timpul fața umflată, să nu mai dea randament niciun tratament și să pară că aseară ai băut direct din butoi.

Cred că nu o să scap niciodată.  I’m tired.

#poveștileluiVîrgolici

 

Doamnă, doamnăăăă veniți înapoi!

Dimineața cred ca aș fi dat orice să mai zac în pat la cât de întuneric și frig era la 6.15. Ajung la birou, savurez o cafea bună de tot și plec puțin în oraș, pentru că aveam treburi de rezolvat la Unirii.

Urc în metrou, îmi dau seama că îmi iubesc buburuza mai mult decât orice iar aglomerația de la metrou de la ora 8 mă amețește și mă obosește teribil.

In fine, stăteam și așteptam sa curgă stațiile mai repede, și la un moment dat, la universitate o doamna pe la 35 de ani vorbește foarte tare la telefon, explică repezit că nu știe ce a făcut cu foaia de la notar, să sune soțul care e plecat. A mai povestit că are banii cash dar nu știe dacă să îi depmama-stresataună la bancă sau să îi dea investitorului și multe alte probleme.  A aflat tot vagonul problemele ei,  femeia era foarte agitată, stresată și vocală.  La universitate se deschid ușile, doamna își face loc și iese val vârtej iar în urma ei:

– Doamnăăăăăă, doamnăăăăă, copiluuuuul! Ați uitat copilul!

Copilul în timpul ăsta se juca pe telefon, nu sesizase că mama lui a plecat de lângă el. Oamenii ba se amuzau,  ba comentau, câteva doamne erau mai speriate,  apoi intervine domnul de la pază plictisit:

– Doamnă veniți să vă luați băiatul! Nu îl lăsați aici că i se face rău.

Mama copilului se întoarce, tot vorbind la telefon, îl trage de glugă:

– Nu ai văzut mă că am plecat? Ce nu te ții după mine?

Copilul nu a scos ochii din telefon. Nu a scos niciun sunet. Eu sincer eram blocată, efectiv blocată cum poate fi un copil atât de teleghidat, mut, captat de telefon.

Mulți ani mi-am asumat faptul că nu aș avea calități de mamă, că nu aș avea răbdare, că îmi e teama de greutatea unei sarcini și de sarcinile pe care le aduce rolul de mamă. Mulți ani am spus sus și tare că este lucrul care mă sperie cel mai rău, de la prima lună de sarcină până la majorat; însă când am văzut doamna din metrou de astăzi, lejer pot crește minim 3. M-am subestimat.

 

Morala zilei

Când eram mică, mama se chinuia să îmi prindă părul, niciodată un elastic nu era suficient de mare; când îmi împletea părul mă plângeam că mă “doare părul”. Eu aveam mereu ditai claia de pâr, des, lucios, mult, cu volum și visam cu lacrimi aproape, să am și eu ca toate fetele părul drept și fin.

În fragedă tinerețe ba îl uram, ba îl iubeam, ba aveam bucle perfecte, ba păream că am venit cu capul afară de la Tecuci la București. Și spuneam fetelor, băi vreau să am și eu mai puțin păr, și dacă mi-ar cadea, nu m-ar deranja.

Aparent universul nu e nici surd, nici indiferent, iar de câteva luni am atât de puțin păr încât îmi este frică să bag mâna în el, pentru că ies cu ea plină de păr. Când mă spal, efectiv adun mult par, pe jos în casă când aspir adun păr, la birou în jurul scaunului meu este par iar în mașină adun 20180829_081711firele de păr.

Cam de o săptămâna sunt foarte panicată, pentru mi se pare că s-a rărit atât de mult încât îmi simt fruntea mai goală și inima că îmi bate mai tare. Astăzi o să merg la farmacie, și deși eu nu iau pastile, mă voi întoarce la Anacaps, cele ce au dat randament acum vreo doi ani, când am avut un episod asemănător.

Deși eu dimineata trag de el, îl așez în toate formele, îl prind, îl prind strâns, saptămâna aceasta l-am lăsat rebel, doar l-am îngrijit cu produse, evident, pentru căderea părului și nici măcar peria nu am băgat în el. Așa rebel și ondulat e, și sincer, pâna și mie îmi place cum stă; chiar daca e în toate direcțiile.

Morala a la Vîrgolici: karma nu doarme, nu are concediu, nu cereți lucruri dacă  știți că nu puteți duce consecințele.

My hair, I love you!