Voi v-aţi mai întoarce în oraşele natale?

Facebooktwittermail

Văd zilele astea postările candidaţilor din diferite oraşe, văd campanii online, văd afişe şi pliante. Sigur, marile glume sunt la nivelul de duamna Firea şi apă caldă de care ne-a privat toată vara, însă cum rămânem un popor ce pune botul la mici la propriu şi la figurat iar votul oricum se vinde o dată la patru ani pentru un stomac plin şi o pungă de dulciuri, nimic nu mă mai miră. #Doamneajută

Dar discuţia  despre doamna Firea şi aberaţiile ei este prea lungă iar o radiografie completă a penibilului şi a situaţiei actuale au făcut-o cei de la Recorder, pe care îi apreciez foarte mult. Materialul îl puteţi vedea aici. (partea cu “Albinuţa mea” e genială :))) #penibil)

Revenind, eu sunt din Tecuci, mă rog, de lângă Tecuci, un sat mic, foarte mic. Am copilărit acolo, iar la 15 ani, am plecat din cuibul alor mei la liceu în Tecuci, iar de atunci, definitiv nu m-am mai întors niciodată. Am terminat liceul, am plecat la Facultate iar gândul de a mă întoarce nu s-a mai atins de mine. Mulţi dintre noi ne-am orientat către alte oraşe mai mari, am investit aici în noi, în cariere solide, în cursuri, în acte, în hârtii, în job-uri bune iar când ajungi acasă, în orașul natal, te uiţi în jurul tău şi te gândeşti  Ce aş putea face eu acasă acum?

Foto credit – allnumis.com

Pentru mine Tecuciul a fost locul adolescenţei, locul majoratelor, al petrecerilor şi al veseliei. În liceu stăteam singură #opulență şi am fost foarte liberă (cum vreau să fie şi copilul meu) dar cu toate astea aveam o gaşcă drăguţă cu care constant aveam petreceri şi distracţii normale și frumoase. Din păcate, doar amintirile au rămas. În Tecuci acum mi se pare totul foarte deprimant, cred că merg de maxim 4, 5 ori pe an însă mi se pare un oraş pustiu, murdar, neîngrijit, unele clădiri par rupte din Cernobâl iar străzile îţi rup maşina. Efectiv! Aşa drumuri urâte cred că doar prin Ucraina mai vezi (cunoscuţi pentru drumurile lor dezastruoase).  Oamenii parcă sunt triști, plictisiți, singuri. Nu înțeleg cum s-a ajuns aici și de ce nimeni nu consideră că trebuie luate măsuri.

Și îți pui problema și la un nivel mai avansat. Aș avea acces la un spital civilizat? Aș avea acces la școli conforme cu normele europene? Aș putea să locuiesc într-un bloc cu oameni ce sunt dornici de a trăi la un nivel mai avansat? Aș putea ajunge într-un post bun fără să am pile și relații?

Vă spun eu, la toate răspunsul este Nu.

Da, campanii electorale populiste cu fum de mici în care fumul preia şi visul de a fi mai dezvoltaţi, mai occidentali, mai frumoşi şi mai curaţi. Ne place stomacul plin şi capul gol, ne place să ne amăgim cu cuvinte grele şi cu fapte uşoare. Și parcă decorul ală penibil cu un primar mândru alături de o secretară cu o poșetă fake ce o ține întinsă țanțosă pe mână nu se mai termină. Aplauzele curg precum idealurile ce de 30 de ani, nimeni din conducere nu le vede.

Da, ştiu că nu e doar în Tecuci situaţia aceasta deprimantă însă în alte oraşe dezvoltate ai posibilitatea de a găsi un job, de a construi o carieră. În oraşele astea mici și ignorate ce poţi face? Întreb şi eu.

Voi v-aţi mai întoarce în oraşele natale?

P.S. Da, avem cel mai bun muștar ever!

Facebooktwittermail

Laboratoare moderne entuziasm aduc

Facebooktwittermail

Discutam  zilele trecute la un pahar de vin, că dacă nu aş fi fost atât de praf cu materiile reale, mă făceam farmacist ca să pot dezvolta formule noi de creme, să pot crea noi produse, aş fi luptat cu pungile de sub ochi sau cu ridurile. Din păcate, ursitoarele nu m-au stropit cu norocul de a fi mai tehnică şi farmacista sau om de laborator e prea târziu să devin.

Aşa că analizez alte laboratoare şi am o pasiune greu de exprimat în cuvinte pentru tot ceea ce înseamnă creme, loţiuni, acizi şi îngrijirea pielii şi a părului. Dulăpiorul din baie este 90% al meu, 10 la sută al domnului, măsuţa de machiaj este cu creme puse în ordinea folosirii iar noptiera are cremele necesare pentru a intra în pat seara ca o Cleopatra. Nici de pletele mele lungi nu sunt departe de răsfăţ, mai ales că îmi place maxim să mă vopsesc şi să îi schimb culoarea dar şi tunsoarea. De la roşu am trecut la negru, de la negru la blond, de la blond la castaniu, de la castaniu la negru iar şi în cele din urmă am decis acum câteva zile că vreau şuviţe. Yes, I know! Şi eu mă mir că mai am păr în cap, şi chiar unul bogat.  Mă documentez destul de mult, am grijă ca toate produsele să fie calitative, nu folosesc decât rar placă sau ondulator, îl răsfăț pentru a fi mereu strălucitor.

Apropo de păr strălucitor, cu entuziasm am descoperit  Produsele Seboradin. Produsele Seboradin au o cantitate ridicată și variată de ingrediente active, care tratează cele mai comune probleme dezvoltate de scalp și păr. În plus, acestea protejează structura firului de efectele nocive ale poluării din mediul înconjurător și ajută la regenerarea lui.

Produsele din gama FitoCell acționează ca un tratament stimulator împotriva căderii premature a părului. Acestea conțin extract din celule stem vegetale PhytoCellTec Malus Domestica (provenite din măr elvețian), care stimulează creșterea firului și totodată, întârzie procesul de îmbâtrânire. Extractul de cicoare energizează scalpul, părul și protejează împotriva acțiunii distructive a radicalilor liberi. Mai mult, datorită conținutului mare de zinc, substanța din alge roșii conferă forță structurii firului și previne ruperea. În timp ce, uleiul de nuci braziliene reprezintă o sursă excelentă de vitamine și creează o barieră de protecție cu acțiune reparatorie și de reconstrucție.

Gama FitoCell are trei produse dedicate – șampon, mască și serum tratament – ce impulsionează creșterea și ajută la refacerea fibrei capilare. Astfel, părul devine mai puternic și strălucitor, rezistent la deteriorare, ușor de pieptănat, iar procesul de cădere este diminuat – cu rezultate vizibile la peste 86% din persoanele testate.

Venirea toamnei aduce o serie de schimbări vizibile la nivelul părului, așadar acordă timp îngrijirii și transformă procedurile specifice într-o rutină dedicată frumuseții tale. Nu uita că toate elementele funcționează complementar, ca un mecanism integrat, în care fiecare componentă are rolul său bine definit.

Foarte important! Toate produsele Seboradin sunt testate dermatologic, iar eficiența produselor-tratament este demonstrată cu ajutorul studiilor independente. În plus, sistemul GMP – Good Manufacturing Practice – asigură aceleași standarde ridicate pentru toate produsele care pleacă din laboratorul din Polonia în întreaga lume.

Pentru informații complete vă invit să accesați produsele Seboradin pe seboradin.ro sau pe Facebook/SeboradinRomania și Instagram @seboradinro.

Frumoase să rămâneți!

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

O altă carte de vizită

Facebooktwittermail

De-a lungul anilor mi-am creat un sistem rapid şi util de a ieşi din casă. Nu îmi place să întârzii, sunt mereu cu treburi de făcut, îmi fac lista cu ceea ce am de rezolvat, pe unde am de alergat şi încerc cât pot eu de mult să fiu practică şi să îmi împart şi viaţa personală cu viaţa care trebuie să vireze bani în cont.  I know, nu sună foarte romantic sau emoţionant însă cam asta e realitatea; când trebuie şi vrei să te întreţii trebuie să depui efort pentru ca mesajele de la bancă să fie consistente. #realitate

Revenind, eu dimineaţa în 30 de minute maxim ies din casă. Asta în condiţiile în care îmi las de seara hainele pe care le port a doua zi, le am călcate şi aranjate, părul îl am semi aranjat (dorm cu bigudiuri sau îmi fac o coadă în câteva minute), mă machiez, mă cremuiesc, am luat cheile şi am plecat.

Un punct super important din rutina mea, care îmi economisește foarte mult timp,  este faptul că îmi place şi am manichiura tot timpul îngrijită. Nu îmi plac mâinile uscate, unghiile rupte, neîngrijite, cu ojă sărită; nu e pe gustul meu deloc. Aşa că, de 5 ani apelez la oja semipermanentă şi am dat-o jos doar în pandemie; în rest sunt fanul nr. 1. Mai ales că mie îmi cresc greu unghiile şi de ele se ocupa cea mai talentată domnişoară ever (şi eu am trecut pragul multor saloane, trust me).

Merg la Alexandra din 2017 şi la 2 săptămâni jumătate, uneori 3, sunt prezentă pentru refresh. Deşi sunt mai mult focusată pe roşu, negru şi uneori nude, mai încerc culori care nu sunt neapărat din zona mea, dar care mă tentează.

Totodată, tot la Alexandra merg şi la pedichiură iar ea e singura care a reuşit să facă, că picioarele mele să arate uman, mai ales că mie nu îmi plac deloc. Nu prea am moştenit picioare delicate, şi e cam greu la mărimea 40 şi picior lat să fii o zeiţă fină. În plus, merg mult pe jos şi forma piciorului mi s-a schimbat şi cu toate astea, Alexandra m-a convins să le scot la lumină.

De ce la Alexa nails?

  • Produsele folosite de ea sunt foarte bune şi calitative;
  • Alexandra e foarte talentată şi răbdătoare;
  • Nu face treabă de mântuială şi chiar îşi dă interesul;
  • Are o gamă mareeeeee de culori din care poţi alege;
  • Este 100% safe totul fiind igienizat şi dezinfectat;
  • Locaţia arata foarte bine, este primitoare şi ai impresia că stai cu o prietenă la o cafea.

Vă invit să vă convingeţi!

Locaţia este Bd. Bucureştii Noi nr. 53. Super, super aproape de Metrou Jiului.

Puteţi analiza pozele şi portofiului aici şi tot aici îi puteţi scrie un mesaj pentru a vă rezerva un loc.

Garantez pentru ea, un fel de consilier local atunci când candidează primarul 😊)

p.s. aştept pozele după ce mergeţi la mani / pedi 😀

Vă pupă Vîrgolici

Facebooktwittermail

Ce nu mai vrea să audă un om care suferă de retenţie de apă

Facebooktwittermail

Am mai povestit şi în alte articole faptul că mă confrunt cu această problemă a retenţiei de apă; mă umflu dimineaţa, în mod special, iar ochii, mâinile şi picioarele sunt “ceva de vis”.

Da, ştiu, nu există o cauză însă din păcate nu există nicio soluţie universal valabilă. Eu am învăţat să trăiesc cu problema aceasta, oarecum în strânsă legătură cu transpiraţia excesivă şi sunt conştientă că organismul meu are undeva o eroare de soft, însă la fiecare ITP sunt lux. Ţinută în garaj şi cu actele la zi :))

Problema nu ştiu unde este, ştiu doar cum să trăiesc cu ea şi să îmi fac viaţa uşoară.  Aşadar, cum spune şi titlul voi enumera câteva întrebări pe care NU MAI POT să le aud.

  1. Dar de ce te umfli aşa?

De plăcere. Dimineaţa când mă machiez mă gândesc, oare cu ce să mă dau la ochi? A, fardul care umflă. Şi ce pantofi să îmi iau? A, aia cu bareta cu pungă de apă. Comme on, nu mai întrebaţi oamenii care vedeţi că suferă de o anumită problemă, oricum e incomodă situaţia per ansmamblu, mai vii şi tu cu întrebări de geniu.

  1. Mănânci sărat?

Are legătură sarea cu retenţia? Nu m-aş fi gândit. Eu nu am făcut deloc research, lingeam sărea ca oile la stână. Normal că nu mănânc sărat, că dacă mâncăm şi sărat oamenii mă săreau, nu mă ocoleau. Use your brain.

  1. Ai fost la medic?

Nu, am fost la tămăduitoarea Esmeralda şi aştept să îmi dea în glob. Normal că am fost, însă probeleme de genul acesta sunt foarte alunecoase şi greu se găseşte o variantă. Am mai scris, doar acupunctura m-a ajutat real, făcută cu super seriozitate, mers de 4 ori pe săptămână şi la medic bun. Efectiv m-am desumflat; însă efectul a durat câteva luni iar acupunctura poţi să o faci de maxim 2 ori pe an, din ce mi-a spus medicul. Aveam în plan să mai fac şedinţe însă la cum au evoluat lucrurile cu pandemia, am evitat spitalele.

  1. Ai încercat Apurentin?

A fost şi este o întreagă nebunie cu acest produs, pe mine nu m-a ajutat absolut deloc, dar deloc. Nu zic că nu este bun ci că mie nu mi-a adus niciun beneficiu. Am încercat pastile însă oricum nu prea sunt eu fană pastile în general, încerc să iau foarte rar şi doar dacă e nevoie şi Apurentin în mod special pentru mine nu a avut niciun efect.

  1. Te dor picioarele aşa umflate?

Tu ce crezi? Aşa după mintea ta, un picior care e umflat, un genunchi care e foarte umflat, o gambă enormă, tu crezi că dor? Sau pungile care urlă sub ochi? Normal că dor, e ceva ce organismul nu voia, să fie cât Casa Poporului. Dor pungile, dor genunchii, dor gambele. Vă rog eu nu mai adresați întrebări cretine. Oricum stau prost cu răbdarea.

Acum, ca să aducem şi puţin curcubeu, împărtăşesc din experienţa de la Virgolici citire, cu ceea ce a ajutat cât de cât.

  • Mersul pe jos – sportul în general m-a ajutat iar mersul pe jos în particular mi-au fost de mare folos. Câţiva kilometri vorbesc aici, nu mers până la colţ, de la 2, 3 kilometri până la 10; zilnic! Da, ajută foarte, foarte mult.
  • Apa în cantităţi industriale – la un moment monitorizam apa băută însă acum beau fără să mă mai gândesc. Apa plată, multă, foarte, foarte multă.
  • Cremele cu efect “revergorant”- pentru zona ochilor folosesc Caffeine solution de la The Ordinary, chiar este bun, are efect, iar pentru picioare folosesc Crema pentru picioare obosite de la L’ Erbolario. Nu mi se pare că e wow, adică face ce ar face şi o cremă la 10 lei, foarte puţin răcoritoare, dar foarte puţin. Pentru 80 lei, cred că nu îşi respectă promsiunile, am cumprat-o cred în campanie electorală. Anyway, ca idee, cremele cu substanţe răcoritoare, calmante ajută destul de mult.
  • Ajuta şi să ignori oamenii din jur care îşi dau cu părerea şi ştiu ei că au citit pe internet că dacă bei zeamă de varză cu apă cu lămâie ajută, sau oamenii care îţi spun că dacă faci un copil nu o să te mă umfli sau oamenii care au părere ce o vând că avizata, nefiind vreodată în situaţia ta.

Aşa că vă rog, nu mai întrebaţi oamenii curiozităţi ce deranjează.

Facebooktwittermail

Trusa de prim ajutor în vacanță

Facebooktwittermail

În fiecare concediu / plecare întâi îmi pregătesc geanta de creme şi apoi hainele şi restul accesoriilor. Pe lângă cremele ce fac parte din rutina mea de îngrijire, sunt atentă mereu să pun în bagaj lucruri pe care ştiu că mă pot baza în caz de o miniproblema. Crema pentru înţepături, crema calmantă şi multe alte produse pe care le las în geantă şi îmi asigură confort fizic şi psihic.

În acest concediu, cel din Grecia, am avut “noroc”  să mă înţepe 2 viepsi la distanţă de o oră. Nu ştiu cum au tras tocmai la mine, însă cert este că aveam nişte umflături foarte mari şi care mă şi usturau. Dar am fost pregătită pentru că trusa de prim ajutor e mereu la îndemână, ştiind ce noroc mă veghează mereu la acest capitol.

Aşadar, în trusa de prim ajutor port:

  1. Spray de protecţie împotriva ţânţarilor. Mereu am trăit cu impresia că ţânţarii au o poză cu mine în lumea lor şi sunt inimicul lor nr. 1 – mă înţeapă şi prin blugi, şi prin rochie şi efectiv sunt pe picioare dalmaţian. Anul acesta m-am protejat din timp, având mai mult spray de protecție pe mine decât parfum. Am folosit fără zgârcenie sprayul Protekt Spray cu citronela şi plante BIO Kräuter care miroase şi frumos şi care, în siguranţă m-a ţinut. Îmi place mult şi design-ul, fiind nelipsit şi în geanta mică şi cochetă de ieşit la vin seara.

  • tine insectele la distanţă
  • se absoarbe repede şi nu e nevoie decât de câteva pulverizări
  • miros foarte plăcut
  1. Crema de protecţie solară. Deţin o întreagă colecţie de SPF-uri iar pentru mine protecţia este foarte importantă. De-a lungul anilor, din cauza expunerii la soare m-am ales cu pete, modificări ale aluniţelor sau cu un bronz neuniform. Folosesc pentru ten şi gât SPF 50, iar pentru corp 30 sau / şi 25. Depinde cât mult merg pe jos sau cu ce mă îmbrac. În geanta am avut Emulsie de plajă pentru protecţie solară cu ulei de argan BIO Kräuter SPF 25,  care  protejează pielea de radiaţiile UVA/UVB.

  • ajuta la prevenirea arsurilor solare şi îmbătrânirea prematură a pielii
  • conţine ulei de argan BIO, bogat în acizi graşi esenţiali omega-3 şi omega-6
  • are o textură foarte plăcută
  • pielea rămâne catifelată
  1. Gel pentru calmarea iritațiilor. Oricât ne-am proteja, imposibil ca un inamic să nu ne “ciupească”. Am poveşti cu zecile despre experienţele mele usturătoare însă, din fericire sunt soluţii ce ajută. Pe lângă apă rece sau compresele cu apă rece la îndemână am mereu geluri calmante. Da, da, şi în geanta de zi cu zi la birou am gel calmant pentru că mai fac câte o alergie la metrou, ba îmi apar iritaţii de la pisici (Yes, lucky me) sau alte probleme la care am magnet. Ce facem? Purtăm în geanta de concediu şi în geanta de viaţa cotidiană un gel calmat bun, eficient şi care să ne ofere un confort maxim. Recomandare? Gelul pentru calmarea iritaţiilor cu mentă BIO Kräuter revigorează şi calmează pielea înroşită, arsă de soare precum şi pielea care prezintă iritaţii rezultate în urma înţepăturilor de insecte, plante iritante şi mici zgârieturi. Mentă BIO din componenţa produsului tonifica musculatura, stimulează circulaţia sanguină periferică şi are proprietăţi astringente.

  • Miroase  foarte bine
  • Calmează pielea
  • Are o textură foarte plăcută

Cam acestea sunt top 3 recomandări de bagaj de urgenţă care ne ajute să avem zile de vară cu relaxare, fără probleme şi cu multe amintiri.

Despre amintiri, în articolul viitor,

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Concediu de cântar – săptămâna 3!

Facebooktwittermail

Concediul de anul acesta a fost un must – have din toate punctele de vedere, psihic, emoţional, fizic. Aveam nevoie de evadez măcar câteva zile şi pe nepusă masă am decis să plecăm în Grecia. O să scriu un articol separat despre cum concediu a fost mult peste aşteptări şi cum grecii ştiu să se vândă chiar şi în perioada această grea pentru tot ceea ce înseamnă turism şi nu numai. Şi mai ales ştiu să facă din zilele tale de relaxare o experiență!

Revenind la partea de alimentație și dietă, și înainte să țin aceasta dietă, îmi luam caserola la birou, de fapt caserolele, una cu gustare şi una cu masa de prânz, lăsăm maşina acasă şi veneam pe jos de la birou, seara ieşeam să fac paşi ca să mă ajute în tot acest proces. Acum, în concediu, lucrurile au fost mai complicate puţin din punct de vedere alimentar pentru că este destul de greu să mănânci numărul exact de calorii, mai ales cu bucătăria grecească care este delicioasă. #fructedemareforever! Dar am compensat cu înot și mult stat în apă și sub apă <3

În această perioadă de relaxare am avut meniu stabilit cu și de către Daniela, am încercat să mă ţin de acesta însă mi-am dat voie să mă şi relaxez, concediul fiind despre lipsa stresului, lipsa grabei şi trăirea clipei în sensul ei energizant. Am fost în menținere, kilogramele nu au fugit, cred că au rămas după înghețată, însă dieta nu este despre restricții ci despre echilibru.

După a treia săptămână consemnez:

  • Picioarele îmi sunt şi mai dezumflate ca înainte și mă pot bucura de gleznele mele;
  • Balonată nu am fost mai deloc (poate puţin pentru că am mai băut pe plajă Cola Zero, deşi nu prea îmi place, era o variantă ok-ish).
  • Reușita reușitelor – acum un an mi-am cumpărat din Italia o pereche de pantaloni de in, eu fiind mare fană haine lejere şi mai ales care să mă ajute să îndur temperaturile mari cu mai multă uşurinţă. Pantalonii îmi erau foarte strâmţi însă i-am cumpărat în ideea în care “mai slăbesc eu”. Într-o dimineaţă când ne pregăteam să plecăm să ne plimbăm, realizez cum pantalonii îmi sunt foarte mari, că nu stau pe mine fără curea, că îmi sunt foarte largi iar eu foarte încântată.

Genul ăsta de surprize sunt cele mai frumoase! Hainele care vin largi după ce abia trăgeai fermoarul sunt top 3 bucurii în viaţă!

Mă voi întoarce la un regim mult mai ordonat, voi mânca respectând regulile şi aşa cum am mai scris şi în articolele precedente, am o viaţă de dus separat de kilogramele de lăsat istoriei.

Ce am învăţat :

  • Să fiu mai puţin dură cu mine
  • Să învăţ să mă relaxez
  • Se poate trăi fără cântar
  • Relaxarea este despre regenerare, revitalizare, somn, odihnă, mâncare bună, vin bun, râsete, oameni pe care îi iubești.

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Jurnal de cântar #săptămâna2

Facebooktwittermail

Deja cei care mă citiţi de ceva  timp ştiţi despre hora  în care joc şi anume în cea a pierderii în greutate. E un proces greu, recunosc, însă cu creativitate şi cu implicare nu este atât complicat şi devine chiar frumos.

Eu în momentul de faţă îl văd că o investiţie în mine, sunt cel mai important proiect al meu, şi deşi îmi place enorm să ajut pe ceilalţi,  nu uit de mine. Aşa cum am luptat să termin cursurile pe care le-am vrut, să am diplomele pe care mi le-am dorit, să am job-ul la care am aspirat, trebuie să am şi talia pe care mi-o doresc :))

În a doua săptămână deja eram mega încântată că hainele îmi erau mai lărguţe, că mi se duc fălcuțele şi începusem cu dreptul. Însă destinul, într-o zi de marţi a decis că are chef de puţină dramă şi am făcut o mică criză de transpiraţie lăsată cu consult medical, creme şi pastile. Pentru cine nu ştie ce este hiperhidroza, o să scriu un articol separat despre viaţa cu această afecţiune. În fine, nu este uşor, nu este nici greu, ci înveţi să trăieşti cu ea, din păcate, însă, îţi macina zilele şi îţi lasă episoade urâte.

După ce am stat la medic să mă calmez, să mă  ung cu toate alifiile,  m-a luat bărbatul şi m-a adus acasă pentru că eu nu puteam să mai merg sau să îmi simt picioarele, drept dovadă că a doua zi am căzut pe scări :)) yes, I know!  #dramaqueen

Trecând peste acest incident, dieta a continuat şi continuă aşa frumos încât o văd integrată în viaţa mea. Trei mese gustoase şi două gustări fresh. Plus kilometri de mers pe jos (şi aici trebuie să scriu un articol despre cum m-a ajutat mersul pe jos în momentele în care psihic mă târam pe burtă).

         Schimbări:

  • glezenele mele de balerină sunt dezumflate dimineaţa
  • îmi place maxim ceea ce mănânc
  • rutina mă disciplinează foarte mult
  • nu ronţăi mâncăruri păcătoase
  • am mâncat o îngheţată delicioasă săptămâna aceasta pentru că nu e nicio dramă să mănânci ceva dulce din când în când
  • îmi simt picioarele mai ferme, mai ales când retenţia de apă îmi ţine şi genunchii umflaţi, însă dieta + mers pe jos = love

Săptămâna aceasta am pierdut mai puţin că săptămâna trecută însă dată fiind sincronizarea cu “cea mai frumoasă perioadă a lunii”, plus criza de transpiraţie, sunt happy, happy că am lăsat în total în cele 2 săptămâni – 1 kilogram şi 700 grame istoriei. Totul sub bagheta magică a Danielei, cea care mă ajută și mă ghidează în acest proces.

Aşa cum am scris şi în articolul trecut, nu aceasta este singurul meu scop, am o viaţă şi o carieră deci mai am atenţie de distribuit şi în alte coridoare.

Vă susţin să începeţi o schimbare dacă asta vă doriţi! Vă susţin să lăsaţi în urmă toate grijile, să nu luaţi nicio secundă în calcul ideea “ce o zică lumea” şi să trăiţi sănătos! Şi sănătos nu doar din legume şi fructe, ci şi emoţional! Scoate oamenii toxici şi părerile lor care nu contează, nu puneţi la suflet toate nebuniiile din jurul vostru şi lucraţi la ceea ce contează în final seara când punem capul pe pernă: “tu”- cel mai important proiect.

Vă ţin la curent!

Să îmi ţineţi pumnii, am o salopetă mărimea 38 în care trebuie să încap! :))

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Curățenie în tihnă când e nevoie de odihnă

Facebooktwittermail

Am încercat în această perioadă pe cât cu putinţă să nu devin stresată şi nici paranoia. Am încercat să îmi păstrez calmul şi  liniştea şi pe cât posibil să nu mă agit, mai ales că stresul îmi afectează sistemul imunitar iar de el în varianta lui  premium am nevoie.

Ce am făcut în plus faţă de ritmul meu normal:

  • Folosesc dezinfectant de mâini mai mult ca înainte. Aveam unul în geantă care era acolo aruncat în caz de cine ştie ce situaţie, îl mai foloseam la metrou sau în RATB, pardon STB-ul „ireproşabil” al Doamnei Firea.
  • Curăț genţile, pungile cu care vin de afară. Înainte mai foloseam câte o lavetă umedă să curăţ puţin geanta dacă mi se părea murdară iar eu pungi de plastic nu prea cumpăr şi o refolosesc pe a mea 90%. Acum când ajung acasă încerc să o dezinfectez şi să o igienizez înainte să o pun la loc în gentuţă. Totodată, fiind de pânză, la ceva timp o spăl la mașina de spălat.
  • Dezinfectez volanul maşinii. Nici acest obicei nu prea îl aveam şi cum volanul meu original este acoperit de o husă specială pentru persoanele care transpiră, încerc să îl şterg cât de des pot. Nu pot nici la fiecare urcare sau coborâre, însă când fac puţină curăţenie, strâng ochelarii de soare, strâng tichetele de parcare s.a..m.d. curat volanul şi cu dezinfectant.
  • Spăl mai des în casă. Nu am fost niciodată o gospodină veritabilă şi oricât aş fi încercat să fiu şi eu mai de casă, nu prea îmi iese. Adică fac curăţenie generală, le strâng, le spăl, calc, spăl în bucătărie / baie / hol însă nu stau să le bibilesc zilnic cu cârpa şi atenţie. Sâmbătă sau poate după birou uneori, mai folosesc spray de mobilă, spray de geamuri şi soluţie de spălat pe jos. Înainte de pandemia asta care ne-a schimbat vieţile şi obiceiurile spălăm aşa mai superficial, acum, mai ales că plec zilnic de acasă am mai mare grijă.

Adică? Ce fac pe lângă?

Păi aspir, mătur dar am şi un mop cu “fâs – fâs” care îmi uşurează cât de cât munca. Cel clasic mi se pare că întinde murdăria şi nu e aşa practic, nici acesta nu e wow însă e bunicel pentru igienizarea unei case medii ca mărime. Acesta poate fi alimentat cu substanțele care te ajută şi în recipient poţi adăuga ce consideri tu. Eu folosesc acum dezinfectantul  de la Asevi, mai folosesc şi spirt normal (#Mona) sau pentru parchet substanță specială de parchet în care adaug şi dezinfectant.

Astfel:

  • Miroase în casă a primăvara de parcă aş trăi ca într-o reclamă la munte, nu într-un bloc de pensionari într-un cartier full 😊) ;
  • E curat şi la mine în căsuţa şi simt curăţenia;
  • Pe mine mizeria, dezordinea mă obosesc teribil, din acest motiv îmi place să am cât mai puţine lucruri şi acelea să fie organizate cât mai bine, strânse şi ordonate.
  • Am certitudinea că folosesc produse de calitate, pentru că le-am mai folosit și în trecut.

Nu am mari îndeletniciri însă încerc cât pot să am un mediu în primul rând sănătos, curat şi care să mă ajute să mă relaxez. Casa e pentru mine locul în care trebuie să fie spaţiu, aer curat, omu’ iubit şi o sticlă de vin. Astea dezinfectează sufletul de haosul de peste zi.

Stay safe,

E.

Facebooktwittermail

Jurnal de cântar #săptămâna1

Facebooktwittermail

Așa cum știți, am scris săptămâna trecută un articol despre marea mobilizare legată de pierderea kilogramelor. Cele 10 kilograme care nu îmi dau pace le vreau istorie, așa că, masă cu masă, gustare cu gustare merg cu fruntea sus în această “bătălie”.

Înarmată cu entuziasm, cu coș mare și colorat de cumpărături, cu frigider aranjat și pregătit, am ținut prima săptămâna de regim sănătos care să mă ajute kilogramele să le dau jos.

La fix o săptămâna după, consemnez următoarele:

  • Retenția de apă s-a diminuat considerabil; dimințile mele fiind mai happy pentru că am glezne de balerină;
  • Mă simt energică și deloc nu îmi e foame;
  • Nu prea am avut pofte;
  • Am băut și 3 litri de apă pe zi;
  • Am făcut mișcare cât am putut (mers pe jos în special) ;
  • Mi-am dezvoltat calitățile de bucătar, dat fiind trecutul meu nu tocmai profi în ale bucătăriei;
  • Am mâncat mâncare foarte gustoasă;

Șiiii…. Partea cea mai importantă, am pierdut 930 de grame! Ta daaam!

Este o mininiminivictorie pentru că nu mă așteptam din prima săptămână să am ceva rezultate, dat fiind faptul că sunt campioană la diete. Hainele vin puuuuuțin mai largi, eu am un zâmbet și mai larg decât de obicei.

Drumul e lung, știu, dar bucurie cu bucurie și entuziasm cu entuziasm vreau să le adun pe toate în cufărul cu experiențe. Nu vreau să fac din asta cel mai important țel din viața mea pentru că fără doar și poate mai am și altă viață pe lângă dietă (#Doamneajuta!)

Multumesc Danielei pentru sustinere! Daniela nutriționista zâmbitoare o găsiți aici.

Keep in touch, revin cu updates!

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Un nou start pentru succes pe cântar!

Facebooktwittermail

Am oscilat mult dacă să încep sau nu acest proiect, nu îmi place să mă expun şi viaţa mea cea mai happy e departe de lumina publicului, ca să spun aşa. Nu sunt genul care să simtă nevoia de împărtăşi cu ceilalţi toate detaliile însă, uneori, dat fiind faptul că blogul este proiectul meu de suflet, îmi încalc propriile reguli şi ies cu vorbe şi povești la înaintare.

Mereu am fost pasionată de stilul sănătos şi nu doar pentru că e la modă însă îmi place să mănânc legume, fructe, îmi plac mâncărurile gustoase, gătite bine şi nu mă încântă mai deloc junk food-ul. Adică, eu nu am mâncat niciodată la Burger king 😊) Dar o mai comit cu un burger, sau cu o pizza, sau o prăjitură sau alte păcate ce direct pe burtă se pun. Dar așa cum și Daniela ne încurajează (vezi aici interviul) un cheat meal nu e capăt de țară atât timp cât apoi te întorci la obiceiurile sănătoase și nici nu îți lași vinovăția pe umeri.

În ultimii ani am ţinut tare mult diete, ba keto, ba cea cu orele fixe, ba intermittent fasting, ba dieta disociată însă toate cred că m-au obosit şi fizic şi psihic. Iar partea psihică cred că devine cea mai alunecoasă când munceşti foarte mult şi tot ceea ce reuşeşti este să te menţii, nicidecum să slăbeşti.

Nu am fost niciodată o fată slabă în adevăratul sens al cuvântului, am fost un copil grăsuţ şi am avut şi pornirea bună, având 4.200 kg la naştere, şi aparent şi după am fost un copil zdravăn. Pe parcurs am mers cu nişte kilograme în plus, kilograme care au atras bulling (după denumirea modernă), pe românește comportament răutăcios din partea colegilor de şcoală, răutăţi şi punere la zid.  Din perioada şcolii generale am numai amintiri urâte legate de şcoală, atât din partea unor profesori care au ajuns profesori din întâmplare (am subliniat unii) dar şi din partea colegilor care au fost scoşi de părinţi pe poartă că gâştele la gârlă. Însă privind acum în urmă, niciunul nu e om realizat, sau nu are vreo carieră remarcabilă. Carieră de piatră, gen business în betoane, na, nu toţi avem realizări.

Revenind, depăşind problemele acestea ce mi-au umbrit o perioadă a vieţii, am fost mereu o personalitate puternică şi războinică. Pe mine nu mă dărâmă orice şi sunt pregătită de a răzbi mereu. Aşa că am decis să răzbat şi în acest subiect al alimentaţiei şi al pierderii de kilograme.  M-am înarmat cu răbdare, cu tărie şi am decis să încep un nou capitol în care să las 10 kg! Oh, da! Ştiu că sună greu, şi mie îmi sună greu, dar nu imposibil. Mi se pare greu în ideea în care oricum 80% mănânc alimente bune din punct de vedere nutriţional şi am regulile mele de care nu fac rabat ( fără zahăr, fără prăjeli, fără sucuri sau alimente procesate).

Aşa că am decis că ceea ce îmi lipsesc sunt coordonarea şi alegeri foarte bune, aşa că am început colaborarea cu Daniela Dinică, care este nutriţionistul meu preferat (şi am încercat destui, trust me).

Aşa că, clasicul de luni încep sub supravegherea Danielei procesul de slăbire. Am avut interviul cu ea, am discutat şi am pus la cap la cap viaţa mea alimentară pentru a reuşi să las trecutului cele 10 kilograme.

Sunt sigura că de data aceasta este cu noroc, mai ales că Daniela se ghidează după stilul meu de viață, după obiceiurile mele, după preferințe și gusturi. A, și am voie și vin alb! <3

Dacă doriți să o contactați pe Daniela, o găsiți o găsiți pe Facebook, pentru a începe o colaborare. Hai, cine e cu mine? Mâna sus!

Dacă nu aveți mâna sus, țineți pumnii strânși!

Here we go!

Facebooktwittermail