Unde dispar oamenii pregătiți?

O fi faptul ca am mult păr alb, o fi faptul că răbdarea mea puțină se duce la vale, dar ultimele tangențe profesionale m-au demoralizat la cotele la care ar trebui sa fie pregătirea, înalte.

În anii mei de muncă, în care am activat în mai multe domenii conexe marketingului, am fost și mic învățăcel, și mare directoare, am fost și specialist timid în banca mea, am fost și propria șefa și niciodată nu mi-a fost teamă de muncă.  

Cert este că mi-a plăcut și îmi place domeniul comunicării, al promovării, al ideilor creative și al strategiilor. Fac asta cu entuziasm și mereu am mizat pe un lucru care reprezintă pentru mine oglinda muncii – rezultatul. Dar asta e o altă discutie în care sper să mă adâncesc atunci când timpul mă ajută.

Ce nu mă ajută deloc este tangența din ultimul timp cu oamenii din domeniul acesta. Nu toți, evident, dar o bună parte. Oameni din breasla comunicării care doar jonglează niște cuvinte în engleză, repetă niște idei care sună bine și nu fac nimic concret în direcția implementării, nu sunt ancorați în realitate, folosesc strategii care nu au deloc legătură cu specificul afacerii, jongleză cu bugetele ca la păcănele, nu respectă termenele limită și atunci când se lasă de engleză rup limba română.

Da, cât cepele mi-au fost ochii atunci când am citit texte cu magice cuvinte precum vre-o / vroiam/ deabea iar mie îmi vine a bea încă o cafea mare.

Mă deprimă, zău.

O fi de la diplomele pe bandă rulantă de la facultățile de cartier, de la prea multe scrolluri și prea puține pagini de cursuri reale. Nu știu, dar mi se pare foarte demoralizant.

Cred ca am ajuns pentru lumea marketingului un fel de baba aia care stă în fața blocului și judecă fetele care se îmbracă despuiat și trage de batic în timp ce oftează, căci pe vremea mea, treaba nu se facea așa.

E.