Unde dispar oamenii pregătiți?
O fi faptul ca am mult păr alb, o fi faptul că răbdarea mea puțină se duce la vale, dar ultimele experiențe profesionale m-au demoralizat la cote precum ar trebui sa fie pregătirea, înalte.
Ca să detaliez oleacă, eu lucrez de niște ani în marketing / comunicare / promovare și tot meniul. Am fost și mic învățăcel, și mare directoare, am fost și specialist timid în banca mea, am fost și propria șefa și niciodată nu mi-a fost teamă de muncă.
Cert este că mi-a plăcut și îmi place domeniul comunicării, al promovării, al ideilor creative și al strategiilor. Fac asta cu entuziasm și mereu am mizat pe un lucru care reprezintă pentru mine oglinda muncii – rezultatul. Dar asta e o altă discutie în care sper să mă adâncesc atunci când timpul mă ajută.
Ce nu mă ajută deloc este tangeța din ultimul timp cu oamenii din domeniul acesta. Nu toți evident, dar o bună parte. Oameni din breasla comunicării ce doar jonglează niște cuvinte în engleză, repetă niște idei care sună bine și nu fac nimic concret în direcția implementării, nu sunt ancorați în realitate, folosesc strategii ce nu au deloc legărută cu specificul afacerii, jongleză cu bugetele ca la păcănele, nu respectă termenele limită și atunci când se lasă de engleză rup limba română.
Da, unele domnisoare de la comunicare au texte precum vre-o / vroiam/ deabea iar mie îmi vine a bea încă o cafea mare.
Mă deprimă, zău.
Cred ca am ajuns pentru lumea marketingului un fel de baba aia care stă în fața blocului și judecă fetele care se îmbracă despuiat și trage de batic în timp ce oftează, căci pe vremea mea, comunicarea nu se facea asa.
E.