Ce mai sărbătorim?

Aseară am facut 45 minute de la Jiului până la Crângași. Astăzi am zis că mai bine mă duc pe jos decât să stau în mașină așa aiurea. Am noroc că am metroul aproape de casă și de birou și pot să las mașina în parcare, pentru că zilele acestea mi se pare un măcel obositor, un trafic haotic pentru că… vin Sărbătorile. #tadaaaa

Dar ce mai sărbătorim?

Sărbătorim care dintre noi a avut mai multă răbdare în mall, care a cumpărat un cadou de brand mai scump, un cadou mai opulent. Puțini mai sunt care trăiesc esența sarbătorii și linistea pe care ar trebui să o aducă.

Știu că sunt un spirit prea boem pentru lumea asta agitată, dar chiar mi se pare trist că tot ceea ce mai reprezintă Crăciunul și sărbatorile de iarnă au legătura cu investiția în cadouri și cantitățile industriale de mâncare. Că nu mai are legătura cu credința, cu liniștea, cu colindele, cu odihna.

Chiar cred că în lumea asta nebună în care am ajuns să trăim, la fiecare colț de stradă este un om nervos, supărat, frustrat, care stă cu pumnul în claxon ca să ajungă la mall să ia cadou. Sărbătorile ar trebui să fie despre liniște și armonie. Despre timp mai puțin agitat și mai puține înjurături. Despre copii mai educați și cu mai puține cadouri pe care le uită într-un colț de casă. Despre odrasele mai puțin răzgâiate care urlă peste tot de parcă le-a luat foc casa și care să asimileze că ceea ce traiesc este mai prețios decât ceea ce au.

Cred ca an de an aș repeta la nesfârșit că sărbatorile ar trebui să fie despre familie, liniște și credința că lucrurile vor fi mai bune, mai puțin agitate.

Poate că în loc de digenzim, sau ce alte pastile se mai iau când nu te poți opri din mâncat ar trebui să luam o gură de armonie, căci haosul aceasta în care trăim se vede pe chipul fiecărui om. Iar 3 zile de Crăciun, fără claxoane nu o să ne facă mai buni sau mai liniștiți, aia doar în reclama la Coca Cola o mai vedem.

Poate nu e prea târziu, poate e mai o șansă.

Hai mai puțină mâncare pentru trup și mai multă hrană pentru suflet, poate o lumânare aprinsă pentru cei ce nu mai sunt printre noi de Crăciun, pentru bunicul ăla la care nu te mai duci cu o felie de cozonac, mai puține cumpărături pe care să le înghesuim în casele care ramân goale după Sărbători și mai multe îmbrățisări și vorbe bune.

O boemă rătăcită.

Hugs!