Cum a fost la Arkadia Fest 2015

Printre haștaguri și poze am încercat în cele câteva zile de festival de la Băicoi să mă bucur de atmosferă. De ideea în sine a unui festival prezentat într-un mod neconvențional și de filmele pe care nu puteam să le văd decât acolo.

Am ajuns în Băicoi vineri, în București era cald, acolo deja picurii de apă veneau în întâmpinarea noastră. Nici măcar nu am fost sceptică, nu am știut la ce să mă aștept eram total deschisă și voiam sa văd ce înseamnă un festival de acest fel și mai ales receptivitatea oamenilor. Știam că anul trecut faptul că 500 de oameni au venit.

Ajungem în uzină, mirosul acela al muncii se simțea, mirosul aspru de fier, de metale, de tăiat, mie îmi place mult. La capitolul organizare nu am reproșuri, oamenii au fost ca niște furnici care își făceau treaba responsabil și rapid. Scurtmetrajele mi-au plăcut mult, unele. De unele am fost marcată puțin, de altele dezamăgită. Unele au prins ideea aceea deep de priveam spre ecran, demult fără acțiune și ma gândeam la trăirile cu care mă sincronizam. Însă unele m-au lăsat rece și indiferentă, cum e și normal de altfel.

Printre vizionări au fost și momente în care am vorbit și am colaborat. Un workshop de fotografie, care mie nu mi-a plăcut, cum pe placul meu nu sunt lucrurile superficiale și cuvintele mari spuse repetitiv; însă eu sunt pretențioasă când vine vorba de lecții. Am stat și cu copilașii, eu care nu sunt mare fană, însă am colorat, pictat și am stat în preajma fetelor de la Interaktiv University pentru a învăța câte ceva din cooperarea cu cei mici și curioși și fooooarte sinceri.

De la Arkadia am plecat ușurată pentru că am văzut că în România încă există calitate. Încă există oameni care muncesc, care fac lucuri frumoase și care nu uită ca pentru a ridica standardele trebuie să dai ce este mai bun din tine. De la Arkadia am plecat fericită pentru că am cunoscut oameni noi și frumoși, am plecat mulțumită pentru că am văzut scurt metrajul care m-a marcat cel mai mult, l-am votat și a ieșit și câștigător, fiind vorba de Acorajul Profesorului Octav. Vă invit să îl vizionați când aveți ocazia și apoi mă veți înțelege.

Ne-am întors duminica spre iubitul București lăsând în urmă multe imagini și luând cu noi altele. Mi-a plăcut, mult, și cu siguranța m-aș întoarce, nici nu aș sta pe gânduri mai ales că un filosof are autenticitatea în vene iar în cadrul acestului festival acesta a fost laitmotiv.