Ce mai e de zis?

Am scris și am șters 10 rânduri până acum, nu mă pot aduna să scriu ceea ce ar trebui. Nici nu știu ce trebuie. Pe lângă nervi, repulsie, milă și empatie simt durerea în același timp cu familiile care și-au pierdut oamenii apropiați.

Familii înțelegătoare care adorm cu gandul că apropiații lor sunt în oraș și se distrează și mâine dimineață descuie ușa ușor și se bagă în pat și dorm până sâmbată târziu. Ușa nu s-a mai deschis, și nici ușa sufletului pentru multe familii. Mamei mele i-a fost greu să mă sune sâmbătă dimineața și nici nu a putut să mă sune, a sunat pe sora mai mare să întrebe dacă sunt acasă. Știa că merg des în Colectiv și știa că mergeam la concerte sau petreceri organizate acolo.

Familii care au recuperat pe cei dragi de la morgă, familii care stau în spitale pe holuri și spală cu lacrimi coridorul sumbru și rece a unui viitor. O Românie în care suntem neglijați de burtoși infecți nesătui de bani, șpăgi și acte făcute pe sub mână, orice vrei să faci îți trebuie o șpagă, un om care să “te resolve”. Când mă gândesc de cate ori am fost în Colectiv, câte beri am băut acolo, ce fericită eram cand mi-am facut poză cu Sivu. Toate acestea sunt acum niște amintiri triste, asociate cu srum.

Ce m-a mai enervat a fost tâmpenia și prostia unor oameni care trăiesc bine în nesimțirea lor și nu au valori etice sau morale. Fete cu sânii mari și fără suflet, care deși știau că e doliu național, că oamenii în tăcerea lor plâng și nu mai văd viitor au ținut neapărăt să meargă în cluburi de fițe, unde să își etaleze ultima rochie și ultimii pantofi de lux, toate luate de iubi pe care DNA sau ANAF îl uită, pentru că a cotizat unde a trebuit.  Hastag ieftin #lovemylfe, #beautifulife în condițiile în care mii de lumânări se aprin din lacrimi la câteva străzi distanță.

Despre o astfel de Românie vorbim, împărtiță între cei care au mers în tăcere prin centrul Bucureștiului într-o duminică cu soare rece, și ploade proaste care nu au un sens în viață și tot ce își doresc  este să arate lumii viața lor scumpă, să epateze dar în niciun caz să empatizeze.

Dumnezeu să îi ierte pe cei plecați mult prea devreme.