Unde îs domle bărbații de altădată?

Îmi plac fustele, ador rochiile, port tocuri și imi place mult să fiu feminină. Ideea este că încep să mă tem, să mă tem de concurență, și nu de la consoartele mele, ci de la domnii care nu prea mai au testosteron în ei.

Săptămâna trecută, așteptam să îmi onorez programarea la pensat, ajung la fără cinci, zic că mai dau un scroll pe Instagram. Stau 10 minute, stau 20, tot nimic. Dupa câteva minute iese un tip, înăltuț așa, se uită în oglindă, și îi zice tipei

  – Nuuuu! le vreau mai arcuite! Uite, aici, vreau să fie așa mai sus și mai tunse.

Doamna care are grijă de sprâncenele mele de ceva timp, săraca își cere scuze că trebuie să aștept, facem un schimb de priviri amuzante și amuzate și apoi se întoarce la tipul sensibil să îi aranjeze sprâncenele. După alte 10 minute e aproape gata, iese, se admiră, și mai și spune cu o voce pițigăiată.

  – Aș spune mulțumesc dacă erau perfecte.

Și pleacă dramatic din salon. Și nu e prima oară când aștept după un băiat pretențios la cosmetică.

Dimineață ajung printr-o minune chiar cu cinci minute mai devreme la birou și, în timp ce zâmbeam la ceas, pentru că ador să fiu punctuală, intru pe străduța cu biroul meu și un tip cu un Smart albastru se chinuie să parcheze lateral. Aștept, aștept și băiatul încerca să pună masina drept, dar tot în strada era. Normal, eu nu aveam loc să trec, strada e foarte îngustă, coadă și claxoane în spatele meu. După 10 minute, si nu exagerez 10 minute, reușește cu ajutorul domnului de la parcare și a Domnului de sus, să pună mașina cât de cât într-o formă numită parcată.

Cum să nu poți parca cu un smart? Un smart?

Cu bărbații ăștia iți e și teama să ridici tonul la ei sau să fii acida, că îi bușește plânsul și le curge rimelul.

#vaidecapulmeu

Sursa foto: www.cronicipebune.ro