Singur acasă mode

Aseară am plecat spre casă de la birou pe jos. Mă știți, mai am puțin și mă duc până la ai mei pe jos la cat merg și la cât detest să mă înghesui în autobuze.

Mergeam cu sacoșe de cumpărături, cu pungi mari cu diverse chestii pentru acasă și cum mai aveam eu o străduță până să intru în curte, patinez ca un Matiz cu cauciuri de vară, cu scheme din alea din Singur acasă, pierdut echilibru, sărit telefon din mănă, sărit sacoșe și cad într-un mare fel. Doamne ce am căzut. În palma dreapta îmi curgea sânge pentru că m-am tăiat în gheață, și nici nu o puteam îndoi. M-am speriat groaznic, deja vedeam ghipsul pe ea; cu mâna stângă sun pe sora mai mică. Incepusem să plâng că mi-am rupt mâna, ea o sună pe sora mai mare, sora mai mare mă sună înapoi, mă îndrumă în ale vindecării căi și cât de cât mă liniștesc și îmi dau seama că doar e lovită, nu e nici luxată, nici ruptă.

Am turnat Baneocin pe rană, am înfășurat mâna într-o pungă de ardei copți de la congelator și am stat în pat, gândindu-mă că era imposibil să mă prindă Crăciunul fără o sesiune din asta.  Evident mă dor și genunchiul, și cotul și umărul, dar le ignor, mulțumită fiind că nu mi-am rupt mâna.

Uneori și eu ma mir că sunt în viața la câte boacăne fac.

Mai are sens să zic ca toți nepăsătorii ăștia puteau și ei să curețe trotuarul civilizat, să nu mergem ca fetele din centru vechi pe tocuri de 12 cm la 5 dimineața? Nu se poate, domle, nu se poate. Ne e bine la birouri la căldurică, căci ignoranța crește când ești orb moral, cum crește aluatul pe sobă. Doamnele de la primărie, să îmi decontați pe ajutor social niște cizme noi, ca pe alea le-am distrus când am alunecat pe lenea voastră. Da, am dosar cu șină.

sursă foto: kuixx.com