O dimineață de joi

Dimineață, pe la 06.10 mi-a sunat alarma, la 7.20 am plecat din casă spre muncă. În timpul ăsta, m-am chinuit să acopăr la ceea ce corpul meu nu vrea să renunțe – retenția de apă.

Am mai discutat într-un articol, sau mă rog în mai multe, de faptul că această problemă e foarte greu de ținut sub control, niciun medic nu are o soluție, rețin apă chiar dacă am uitat ce gust are sarea,  însăăăăăăă racul nervos din mine nu se lasă bătut.

Așa că, pe baza experienței, duelul meu cu apa care nu vrea să plece, continuă. Formula de atac, în zorii dimineței:

– multă apă: cui pe cui se scoate.

–cafea cu zeamă de lămâie: pe lângă faptul că îi ador gustul, are efect foarte rapid curativ. Fără zahăr, fără miere.  O perioadă am înlocuit zaharul cu mierea, acum am scos și mierea din schemă, și am în plan să renunț de tot la ceea ce înseamnă zahăr/dulciuri.

-ceai de păpădie: și-a mai dovedit fidelitatea și m-a ajutat în mai multe situații, fiind grabnic ajutător :))

Cam așa arată biroul meu, iar până pe la 12.00, când am niște întâlniri, sper să mă dezumblu.

Singurul avantaj, pentru că eu mereu văd partea plină a paharului (doar am rădăcinile în Moldova) este că mi se umflă buzele, și as putea fi imaginea oricărui salon de botox. 100% natural,  doar puțină sare ieri, într-o salată. În vreme ce saloanele cer sute de euro, eu ieri doar am mâncat ceva puțin sărat. Așa se face economie.

Menționez faptul că aseară am băut o bere fără alcool, și cred că al meu corp e supărat că l-am privat de clasicul și nemuritorul pahar de vin de seară. Însă nu am putut să car tot ce mai aveam în portbagaj și am abandonat sticla de vin, în ideea în care o beau în seara asta. Acum îmi pare rău.

Să aveți o zi cu sare și piper!