Tag Archives: sapun

La modă e igiena și educația

decor-urban

Programul meu îmi permite să fac ceea ce ador, să mă plimb pe jos. Efectiv să iau străduţele la pas, să intru în magazinele mele preferate de unde îmi cumpăr cămăşi cu 20 de lei, cămăşi bune şi din materiale calitative. Căşti, geantă, teneși, cele mai lejere haine, şi toate străzile au urma paşilor mei.

Mergând atât de mult, în fiecare zi analizez ceea ce văd. Pe lângă un Bucureşti care în fiecare zi pierde pe de o parte şi câştigă pe altă parte, acesta este un subiect pe care îl voi aborda într-un viitor articol, mă surprind într-un mod neplăcut hainele alese de oameni. Nu mă refer la modă, pentru că nu mă pasionează şi nici nu am îndeletniciri, mă refer la calitatea hainelor şi la decorul vizual asigurat de purtători.

decor-urbanMă întristează că există fete care încă mai poartă colanţi semitransparenţi prin care le urlă celulita, încă mai văd tricouri absolut oribile cu paiete şi tigri imprimați,  materiale jalnice, balerini de cauciuc care parcă put numai cât te uiţi la aceștia, sandale din carton prin care se văd călcâiele crăpate şi multe alte aspecte şi detalii pe care unele reprezentante ale sexului frumos le uită sau le ignoră. Nici cu bărbaţii nu îmi e ruşine; văd băieţi cu pantaloni cu turul lăsat, cu porţiuni de latex inserate “artisitic”, cu cămăşi din materiale execrabile. Încălţări proaste şi urâte, frizuri dubioase şi prea puţină îngrijire personală.

Ca să le clarificăm step by step, niciun shopping nu ar trebui să îţi treacă prin minte dacă tu consideri gelul de duș opţional, dacă săpunul este uscat în săpunieră sau nu mai poţi folosi pasta de dinţi pentru că s-a uscat sau foloseşti deodorantul ca să omori gândacii. Nu. Punct. Igiena este primordială; nu mai suport oamenii care put, care miros a vechi, a nespălat, a haine uzate şi îmbâcsite. Mi se pare revoltător că în 2016 prea mulţi oameni nu au rutina duşului, a spălatului, a igienei.

Apoi, mă îngrozeşte uniforma asta stradală groteasca. Efectiv nu înţeleg de ce unele femei nu pot înţelege ideea că trebuie să îţi cunoşti corpul, să îi subliniezi trăsăturile frumoase şi să maschezi cu delicatețe pe cele care nu te scot la lumină. Dacă ai fundul mare (cum îl mă şi eu de altfel) colanţii ăia roşii de la 13 lei, transparenţi, cu cusături atât de proaste încât pare că pocnesc când te aşezi, nu sunt o decizie bună. Deloc. Absolut deloc. Un blug bun, o cămaşă vaporoasă, o fustă drăguţă, un maieu frumos, pot fi alternative prin care atât tu cât şi privitorii puteți fi fericiţi. Decât să alegi tricoul ăla odios cu tigru şi paiete, cum îţi sună o bluză de in cu un mic model? Ascunde burta care săraca e sugrumată de tigru, nu puţi, arăţi îngrijit şi lumea nu se uită la tine ca la mormântul lui Arsenie Boca.

Nu mai vreau să văd lume prost îmbrăcată, nu vreau să mai văd fete cu clămițe de plastic şi fixativ turnat cu generozitate  peste părul nespălat, nici unghii jegoase cu urme de ojă, şi nici călcâie crăpate.

Nu  vreau să mai văd băieţi gelaţi şi cu mătreaţă pe umerile  tricourilor Armani fake, nici slapi uzaţi şi târâiţi pe stradă. Nu îmi e drag ochilor să văd femei  în haine de proastă calitate, neîngrijite, cu lenjerie proastă foarte vizibilă prin hainele cu acelaşi calitativ.

Ca să vin în ajutor, nu doar să critic, revin cu un articol despre locurile de unde îmi cumpăr hainele, foarte bune la material şi ieftine (pont: am luat lui Geo tricou Hugo Boss cu 3 lei) şi rutina mea de îngrijire, ţinând cont de faptul că sunt un om care transpiră mai rău decât Cotabiţă.

Va pupă o domnişoară obsedată de curat şi curăţenie, de orice fel.

 

Please follow and like me:
0