Tag Archives: reciclare

Capace cu suflet!

Mereu mi-a plăcut să mă implic, mereu, mereu. Nu am tolerat ideea să stau deoparte niciodată și sunt de părere că orice om care ignoră o situație în care ar putea fi de folos, este un om egoist, iar egoismul e frustrare, am mai scris despre asta aici.

Astăzi vreau să vă povestesc despre un proiect foarte fain în care m-am implicat. Cum îmi place foarte mult să fiu responsabilă social, reciclez foarte mult (o sa scriu un articol curând și despre asta), folosesc foarte puțin plastic și încerc să duc o viață cât mai curată, atât pentru mine cât și pentru mediu.

54349928_2114530648638446_3998985998527627264_nÎntr-o zi, cum căutam eu noi variante de a elibera cu folos casa, de a găsi o formă utilă să dau din lucrurile pe care le am în plus, găsesc un proiect în care, de la primele rânduri citite, am zis că mă implic. Proiectul se numește Capace cu suflet si are ca scop adunarea / reciclarea capacelor de plastic iar banii adunați merg către oamenii ce nu văd soarele atât de des.

Recunosc, la mine merge mai greu pentru că folosesc puțin plastic, însă ce am în casă și intră în lista obiectelor colectate, întră în cutia Capacelor cu suflet.

Am dat alarmă și în familie, și părinții mei le strâng și mai adun și de pe la birou  :))

Vă recomand cu drag să vă înscrieți, să aveți implicare, să nu stați să facă alții. Capac cu capac facem un copac de șanse!

Puteți găsi mai multe informații accesând pagina lor de Facebook.

 

Please follow and like me:
0

Brazii deprimanți

Brazii de Crăciun sunt ca o persoană deprimată ce a fost folosită și apoi abandonată. Brazii care au stat la căldură și au fost martorii a milioane de emoții și de momente,  sunt scoși  în stradă, la propriu.

20160105_140213Zilele trecute mă plimbam și m-a deprimat cât de mulți brazi sunt aruncați fără milă la fiecare colț de stradă și așteaptă dărâmați să vină cei responsabili cu colectarea deșeurilor să îi adune.

Neresemnați, cu crengile la pamant, uscați de durere și de nepăsare, victimele consumerismului și a uitării. A uitării oamenilor că avem o natură de protejat, o datorie față de aceasta. Nimic, nimic nu doare mai rău ca nepăsarea.

Chiar nu se poate face nimic? Fac apel catre cei care știu modalități prin care putem aduna acești brazi din București, și nu numai, să folosim poate ca, combustibil într-o școală fară prea multe resurse, să îi ducem către familii care pun pe foc hârtii, să nu îi lăsăm să ardă în groapa de gunoi.

Magia Sărbătorilor. Mâncare, băutură, steluțe și veselie. Apoi nepăsare, nesimțire, lipsă de interes și vechiul “lasă mă, că  merge aruncat afară, lasă-l la tomberon,  iau baieții de la gunoi bradul”. Păcat că cei de la gunoi nu pot lua și nepăsarea de a trăi într-o lume mai curată, fizic și moral.

O cetățeană obsedată de reciclat salută fără stimă pe cei fără de stimă pentru natură,

 

Please follow and like me:
0