Brazii de Crăciun sunt ca o persoană deprimată ce a fost folosită și apoi abandonată. Brazii care au stat la căldură și au fost martorii a milioane de emoții și de momente, sunt scoși în stradă, la propriu.
Zilele trecute mă plimbam și m-a deprimat cât de mulți brazi sunt aruncați fără milă la fiecare colț de stradă și așteaptă dărâmați să vină cei responsabili cu colectarea deșeurilor să îi adune.
Neresemnați, cu crengile la pamant, uscați de durere și de nepăsare, victimele consumerismului și a uitării. A uitării oamenilor că avem o natură de protejat, o datorie față de aceasta. Nimic, nimic nu doare mai rău ca nepăsarea.
Chiar nu se poate face nimic? Fac apel catre cei care știu modalități prin care putem aduna acești brazi din București, și nu numai, să folosim poate ca, combustibil într-o școală fară prea multe resurse, să îi ducem către familii care pun pe foc hârtii, să nu îi lăsăm să ardă în groapa de gunoi.
Magia Sărbătorilor. Mâncare, băutură, steluțe și veselie. Apoi nepăsare, nesimțire, lipsă de interes și vechiul “lasă mă, că merge aruncat afară, lasă-l la tomberon, iau baieții de la gunoi bradul”. Păcat că cei de la gunoi nu pot lua și nepăsarea de a trăi într-o lume mai curată, fizic și moral.
O cetățeană obsedată de reciclat salută fără stimă pe cei fără de stimă pentru natură,
