Astăzi de dimineață am luat troleul 85 de la Gara spre birou.  Deja în ultimul timp s-a obișnuit micul meu creier cu trezitul devreme încât nu îmi mai e somn și mă activez foarte repede. Umblă vorba prin popor că atunci când începi să te trezești mai ușor dimineața, ai îmbătrânit. :))

Revenind. Stăteam în 85, asezată pe un scaun aparent curat, pentru standardele țării noastre, acceptând ca în fiecare dimineață condițiile unei țări care nu poate și nu vrea să evolueze. Aceleași mijloace triste de transport în comun, cu scaune vechi, cu uși antice și cu siguranță incertă; dar acceptăm, nu avem încotro.  Căutând prin geantă un șervețel să îmi suflu nasul, în nas îmi sulfă și un controlor arogant, îmi întinde legitimația, să îi arăt biletul. Totul ok, merge mai departe. Îi văd privirea de libidinos cocalar cu o funcție importantă pentru el și merge direct către un bătran care doar ce compostase, sau mă rog, se chinuise să composteze, și îi cere cardul. Un bătrân de la țară, speriat, cu geantă după el, îi prezintă cardul, dar se pare ca nu era validat corect, și aproape tremura cu bonul de 10 lei de la casa de bilete în mână. Micul nostru cocalar care deodată se crede și el președinte, îi spune pe ton de manelist:

-Tataie, ce dreacu, nu ai cumpostat. Eu nu sunt aici să țin demonstrații. Vai ce mă obosiți toți. Dă-mi buletinul, să îți ajungă amenda la tine la țară. Și râde înfundat.

Păi când mie îmi curge pur sânge moldovenesc prin vene, cum aș putea să tac? ( nici nu băusem cafeaua). Și mă ridic și mă iau de el:

-Asta e marea problemă a RATB? Asta e cea mai mare problemă? Că un om simplu a avut impresia că a compostat? Că  din pensia lui jalnică a găsit 10 lei să își cumpere călătorii? Că voi nu invesți ăia 10 lei într-un geam? În dotări? În căldură?

Se face liniște în autobuz, iar în ochii omului simplu am vazut cea mai sinceră și frumoasă privire. Ochii ușor roșii și îmbătrâniți frumos, de bunic muncitor.

Bineinteles, magia a fost spartă de domnul controlor care îmi zice mie să stau jos, de când contează părerea unei dudui?

Wwwwaaaai băiete. Tu ești sinucigaș?

Încep să îi explic că fața lui îmi e cunoscută, și că acum vreo 3 săptămâni când a fost în control tot în 85 și erau niște persoane de etnie romă, niște tipi periculoși, pe care nu a avut curaj să îi confrunte, a coborât la Kogălniceanu, făcând semn și celorlalți controlori să coboare; validând doar 2, 3 carduri.

– Puțin chiloții tremurau atunci? Sau doar era curent în autobuz? Mama, cat de important ești, pui la punct un om de la țara? Și chiar dacă e de la țară, nu  știu care e mai țăran de aici.

Omu se înroșește, toate privirile sunt ațintite asupra lui, îi dă buletinului bunicului înapoi și cu mai puțin sânge în el, într-o flegmă totală îmi zice că data asta trece peste.

Coboară la prima, oamenii se uitau zâmbind la mine iar bunicul se ridică, vine la mine, și arajându-și pălăria, îmi zice :

-Dacă ar fi tineri cu vână așa ca tine, viitorul ar fi mai bun pentru voi, tataie.

De asta nu tac. De aia urăsc ignoranța. De aia mă revolt.

(Sursa foto: Facebook Alex Mihaileanu)