Category Archives: Jurnal de cântar

Jurnal de cântar #săptămâna6

Facebooktwittermail

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am avut săptămânile acestea atâta treabă şi atâta agitaţie încât mă întreb când a trecut timpul. E jumătatea lunii octombrie? E deja finalul celui mai dubios an? Doamne ce vibe ciudat şi nasol a avut toată această perioadă şi cât de greu ne revenim. Însă eu sunt din tabăra curcubeului, mă ştiţi, şi cred cu tărie că propriul decor frumos se construieşte, nu se aşteaptă.

Pe lângă haosul general din ultimele săptămâni, sunt foarte fericită că am reuşit să mă ţin de dietă, de fapt nici nu îmi place să îi spun dietă, ci noul stil de viaţă. De ce? Pentru că în anii trecuţi am ţinut foarte multe diete, unele chiar au avut efect. Ba am slăbit 4 kilograme, ba 3, ba 5. Când mă întorceam la stilul de viaţă normal, ba un vin, hop un buger, hai că fac o pizza de casă, bam! Înapoi la măsurile anterioare. Aşa că, atunci când am luat această decizie, şi am avut-o aliată pe Daniela, am spus ferm de la început că vreau un stil nou de viață cu obiceiuri clare şi sănătoase.

Da, nici înainte nu consumam zahăr, nu mâncăm dulciuri, nu beam sucuri, dar undeva greşeam, nu? Pentru că mâncăm 99 % salată şi cântarul arăta la fel. Deci da, obiceiurile inteligente îmi lipseau şi cu siguranța îmi lipsea o rutină corectă.

După cele 6 săptămâni consemnez:

  • Doamne! nu mă mai dor pungile de sub ochi! Aşa ceva nu credeam că voi mai trăi vreodată. Mi s-a dezumflat fața, beau şi mai multă apă ca înainte, am limitat numărul de ceaiuri pentru că şi asta era o problemă ( beam 5 – 6 pe zi), am băut vin doar un pahar seara şi multă limonadă. La capitolul limonadă am trecut la varianta 2.0 nu o mai îndulcesc cu absolut nimic, ca să fiu sigură că nu adaug nicio calorie. Oricum îmi place să beau acru, amar, deci mierea sau alt îndulcitor nu erau de prea mare folos. Aşadar consemnez, că pentru cineva care simțea cum îi cade capul de durere, care simțea cum îi zvâcnesc pungile de sub ochi, faptul că îşi simte capul uşor şi ochii mai dezumflaţi, este mare, mare lucru!
  • Toate hainele îmi sunt largi! Yay! Yay! Hai să detaliez – eu şi înainte purtam haine largi, nu suport să mă strângă, să stau aşa înţepenită, mai ales că eu conduc mult, merg mult pe jos şi trebuie să fiu comodă. De asta am şi exersat mult cu mersul pe tocuri, pentru că voiam să fie comod totul, nu un act de super curaj şi mobilizare, ci uşor şi comfy. După kilogramele date jos am 2 perechi de blugi care îmi sunt buni şi care nu îmi veneau înainte deloc, sacourile le-am mai ajustat ici colo, bluzele sunt pe listă să le duc mamei să le modifice, pentru că îmi stau efectiv mult prea largi.
  • Am învăţat să gătesc cu cap, nu doar ca să scap de ideea de gătit. Am mai scris, nu m-a pasionat niciodată gătitul, deşi stau de atâţia ani singură, nu a fost stilul meu să întind 20 de oale şi să fac super mâncare. Mereu am curăţat legume, am făcut salată, în care am pus poate o conservă de ton sau un piept de pui. Cam atât. În ultimul timp, am avut mai multă răbdare, pentru a face reţete bune, gustoase şi săţioase. Din păcate farfuriile mele nu prea sunt de instagram, eu fiind destul de non artisică în farfurii. Mâncarea e gustoasă, nu o zic doar eu, dar la aspect mai am de muncă 😀
  • Am gleznele mai subţiri, mai dezumflate, nu mă mai dor şi pungile acelea de lângă gleznă au zburat. Pantofii îmi sunt mai largi, şi deşi merg mult pe jos, nu mă dor şi nu mi se umflă.
  • Mă măsor săptămânal – şolduri, talie, umeri, braţe, gleznă, pulpă sus, pulpă sos – şi în fiecare zonă am pierdut centimetri mulţi; ca să îmi fie mai uşor am un jurnal al evoluţiei.
  • Sunt mândră de mine, deşi am o viaţă haotică şi plec dimineaţa, mă întorc seara, am renunţat la obiceiurile proaste, la ronţăieli “sănătoase” (aşa credeam eu), şi mă car cu caserola după mine, cu gustările, cu salatele şi plicurile de ceai. Mă bucur că am depășit comoditatea şi pot face asta. Un fel de armată a alimentaţiei.
  • Un ultim aspect, la care ţin enorm: mi s-a schimbat tenul, văd modificări vizibile, am porii mai curaţi, tenul mai luminos, mai puţine coşuri sau puncte negre şi cearcăne mai puţin întunecate. Dimineaţa când plec, aplic un anticearcăn, un BB cream, rimel şi periez sprâncenele. Un balsam de buze şi în 15 minute sunt la uşă cu cheile în mână. Atunci când nu ai multe de acoperit şi rutina merge mai uşor, nu mai ai piedici, nu mai ai complexe.

Schimbarea aceasta nu aş fi putut să o fac fără Daniela, clar! Sunt sigură că singură aş fi făcut salata până la leşin, nu slăbeam şi de supărare beam un pahar de vin , dar Daniela m-a învăţat cum să beau un pahar zilnic, cum să mănânc şi altceva înfară să salată verde, cum să nu mă pedepsesc şi să îmi dau voie să duc o viaţă sănătoasă cu rezultate pe cântar.

Meritele şi aplauzele îi aparţin!

Câteva sfaturi pentru fetele care vor să să facă acest pas:

  • E nevoie de mobilizare şi de determinare;
  • E nevoie să fiţi voi convinse că vreţi asta; nu iubitul, nu o prietenă, nu mama, nu tata. VOI!
  • E musai să fiţi organizate şi să ştiţi ce vreţi: kilograme mai puţine, un stil de viaţă curat, un look nou, nu doar să fiţi mai slabe, ci să vedeţi şi ecoul beneficiilor.
  • Vă îndrum cu drag să mergeţi către Daniela, un om care înţelege altfel lucrurile şi nu doar vă trimite pe email un meniu. Ci vă ascultă, vă îndruma, vă ghidează pe cărarea care trebuie.

Eu vă stau la dispoziţie pentru orice întrebare şi vă încurajez să faceţi o schimbare! Merită să fim mai sănătoşi şi mai voioşi. Chiar dacă nu ne doare nimic, alimentaţia curată e un cadou pentru organism.

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Jurnal de cântar săptămânile 3 şi 4 plus răspunsuri cu Daniela Dinică

Facebooktwittermail

Oricât mi-aş fi dorit sub nicio formă nu am găsit timpul necesar pentru a reuşi să detaliez jurnalul de cântar. Nu am avut fizic când, am alergat prin 1000 de locuri iar seara când ajungeam acasă, găteam ce aveam în meniu, îmi mai făceam o limonadă, şi încercam să încarc bateriile stresate iar vremurile astea nu mă ajută.

Dar important este să avem fruntea sus, să avem moralul ridicat şi să luptăm mai departe, pentru că dacă doar ne plângem şi nu facem nimic, este egal cu zero.

Ca să rezum săptămânile 3 şi 4 din #jurnaldecantar:

  • Am pierdut 2 kilograme;
  • Am oscilat, ba într-o zi am lăsat mai multe kilograme uitării, ba într-o zi mai puţin;
  • Am mers pe jos mai mult ca înainte şi asta m-a ajutat şi mai mult cu dezumflatul picioarelor;
  • Încă duc lupta cu retenţia de apă; am scris şi un articol aici despre ceea ce nu vreau să mai aud legat de acest subiect;
  • Hainele îmi sunt largi (îmi fac poze mult mai des că înainte);
  • Șiiii partea care m-a încântat cel mai mult: am pierdut o măsură la blugi.  Yas! Me so happy!
  • Mâncarea a fost super, super gustoasă.

Acum, lucrurile nu au mers atât de simplu, e un proces greu, e complicat, trebuie să fii foarte ancorat în ţelul tău şi să îţi accepţi corpul şi schimbările acestuia. Uneori lente, uneori rapide.

Mai am întrebări, evident. Aşa că am mers către Daniela şi ea, ca o drăguţă şi o profesionistă, mi-a răspuns întrebărilor.

Daniela, mulţumesc pentru tot sprijinul şi pentru tot ajutorul. Şi nu o spun doar să dea bine în rândurile de aici, ci chiar sincer, îmi eşti un real sprijin în tot acest proces.

Curiozităţile mele:

De ce în perioada menstruaţiei retenţia de apă este mai mare şi de ce slăbim mai greu? Când cele mai frumoase zile din luna se gândesc să vină la mine, mâinile, ochii, picioarele îmi sunt foarte umflate.

Depinde de la organism la organism. Ma îndrept spre ideea ca studiile medicale spun că există peste 100 de simptome asociate cu sindromul premenstrual, printre care pofte exagerate (ex dulce+sărat sau doar ceva acru), transpirație excesivă, apariția acneei, intensificarea secreției de sebum, sete excesivă si chiar retenție de apa. În faza foliculară (perioada menstrei), corpul secreta mai mult estrogen, iar în faza luteală (ovulație) corpul secretă mai mult progesteron. Progesteronul activează un alt hormon, aldosteron (cu rol în echilibrarea balanței sodiu-potasiu), ceea ce poate implica rinichii să activeze retenția apei si dezechilibrul balanței sodiu-potasiu. Nivelul de aldosteron se poate afla prin efectuarea analizei de aldosteron seric. Balanta sodiu-potasiu ar trebui menținută în raportul 1:3 pana la 1:5, adică să consumăm mai multe alimente bogate în potasiu decât în sare. Și chiar dacă sună ciudat, hidratarea ajută în retenția de apă. Retenția de apă poate fi corelată cu diferite afecțiuni, motiv pentru care recomand consultarea medicului curant. O alta părere este ca în aceea perioada, organismul cere mai mulți carbohidrați, însă din nou, vorbesc de echilibru – chiar dacă mâncăm o pizza, la celelalte mese vom alege o proteină de exemplu, iar gustările le putem limita la câteva nuci sau un iaurt cu semințe.

Cum este şi normal, avem cu toţii şi o viaţă socială. Ieşim cu prietenii, ieşim cu familia. Cum facem să facem faţă tentaţiilor? Ce alegem din meniu pentru a ocoli caloriile?

Da, așa este și încurajez, dar cu măsura. E ok să mâncam social, însa să și știm cât ne permitem fără ca a doua zi să avem remușcări. Este destul de simplu. Nu le ocolim, ne uităm la buget și vedem cât mai avem de „cheltuit”, cam ce ne permitem să mâncăm. De exemplu, avem un necesar energetic de 1400kcal (într-o zi, avem de cheltuit= ardem 1400kcal). Dimineața să spunem că am mâncat un iaurt zuzu cu o banană și 1 lingură de chia (300kcal), la prânz am mai mâncat o cană de ciorbă, o friptură cât palma deschisa și niște cartofi copți (500kcal) și am mai servit un Hazelnut Coffee mic (undeva la 300kcal). Trăgând linie, mai avem 300kcal. OK, dar mai departe de caloriile acestea, ce se vede? În condițiile în care un meniu echilibrat levitează în jurul macronutrienților 15% Proteine, 55% Carbohidrați, 30% Lipide, văzută din sus, ziua noastră a arătat cam asa:

  • Proteine (iaurt, friptura, puține în nuci),
  • Carbohidrați (banana,cartofi, siropul din hazelnut coffee, legumele din ciorba,lactoza din iaurt),
  • Lipide (chia si uleiul din ciorba)

La carbohidrați suntem pe plus. La slăbire, eu recomand mai mult pe timpul zilei „carbohidrații grei” – cei cu încărcătură glicemică mare (banană, cartof, măr, orez, paste, pizza). Revenind – mai avem loc la lipide și la proteine. Asta poate înseamna o salata greceasca, un păstrăv cu legume la grătar, creveți cu tzatziki, o salată cu ton, salată de icre servită pe legume, salată cu somon și avocado, supa de linte, mâncare de mazăre.

E important să știm, să ne cunoaștem, să ne uitam la noi înainte de a ne așeza la masa și de a începe socializarea. Ar fi inoportun și poate ușor stânjenitor pentru unele persoane să butoneze aplicația de nutriție cu meniul în față. De aceea încurajez sa mergi cu roți ajutătoare până te simți confortabil – adică utilizează aplicația peste zi, iar la momentul ieșirii doar arunci un ochi în.. portofelul de calorii! De multe ori observ în jurul meu frica de mâncare:

 „Aaa nuuu, nu pot să mănânc asta, ar lua-o cantarul razna!„ – Ok, poți mânca asta, însă la ce cantitate te gândești când spui nu pot?

 „S-a întâmplat o nenorocire, am mâncat x aliment„ – Ok, nu e nici o problemă. Din ce grupă alimentară face parte acel aliment? Pui mai puțin din el sau din ceva similar la următoarea masa.

Spre mica mea dezamăgire, am primit mesaje şi pe blog, în care sunt întrebată dacă am încercat şi pastile? Sunt dezamăgită că fetele încă au impresia că acestea sunt o variantă bună şi nu doresc să încerce mâncarea gustoasă şi echilibrată. Te rog să le spui tu de ce sunt atât de periculoase aceste pastile (menţionez că fetele, după pozele de profil, sunt micuţe, la pubertate mai ales).

Da, din păcate capcanele marketingului sunt adânci. Și culmea e ca sunt puse în zona de confort. Tot din păcate, pastilele care promit pierderea în greutate în timp record pot veni la brat cu dezechilibre hormonale, dezechilibrul florei intestinale și a digestiei, dar și presiunea mare pusă pe ficat, uzina organismului. Eu recomand ca atunci când se ia decizia că se vrea slăbirea, să se ia în considerare următoarele întrebari:

1.Cine mă poate ajuta cel mai bine – eu sau un borcan de pastile?

2. Îmi doresc schimbarea pe termen scurt sau termen lung?

3. Ce efecte secundare pot avea acele pastile asupra corpului meu?

4. Ce studii medicale au în spate aceste pastile? Pastile minune nu există, există motivație, respect pentru propria persoană (și aici vorbesc de acceptare, acordarea timpului necesar, ieșirea din zona de confort, descoperirea unor strategii noi de succes, depăsirea limitelor etc). Pe de altă parte, există și pastile care funcționeaza de minune (suplimentele alimentare) împreuna cu un stil de viață sănătos, sport, hidratare, ore de somn și un mindset pozitiv. De exemplu, picolinatul de crom inhibă pofta de dulce și poate ajuta la scăderea în greutate. L-carnitină topește țesutul adipos și elimină grăsimea din corp. Ceaiul verde/soc/păpădie – ajută la scăderea retenției de apă și imbunătățeste digestia. Doar din scăderea retenției de apă se pot pierde 2-3 kg. Dar de cele mai multe ori, dacă nu suntem ok emoțional, psihic, tot ce aducem din exterior corpului nu prea va ști cum să utilizeze, poate doar pe termen scurt. E ca și cum pui o compresa pe o rana, dar când o îndepărtezi, e tot acolo.

Am dezbătut alături de tine, subiectul echilibrului emoţional în relaţia cu mâncarea. Cât de mult contează acest aspect în reuşita procesului de slăbire?

Echilibrul emoțional este piatra de temelie, în relația cu sinele. Cunoașterea sinelui, autocunoașterea tiparului comportamental și mai departe ceea ce facem în păstrarea unui echilibru emoțional sunt instrumente magice. Dacă suntem ok cu noi, suntem ok și cu mâncarea, și cu cei din jurul nostru. Pare o poveste, nu? Când nu suntem ok cu noi, suntem triști, anxioși este important să ieșim din mintea noastră, și sa ne uitam din exterior la un „alt eu” care.. sa spunem ca s-a năpustit asupra borcanului cu Nutella. Nu putem găsi soluții cu mintea care le-a creat. În momentul în care apare impusul să mănânci, poți face următorul exercițiu: închide ochii pentru un moment și inspiră adânc și expiră golindu-ți mintea. Intreabă-te „ce simt când vreau să mănânc tot borcanul de Nutella?” Ce răspunde celalalt tu? Numește emoția pe care o simți (bucurie, tristețe, frică, mânie?). Cât de mare e în raport cu tine? Ce formă are? Imaginează-ți ca o îmbrățișezi. În acest moment ați făcut o echipă.  Tu îți accepți emoția, mintea e liniștită, nu te sabotează, ba chiar, dacă mai vrei, ea te lasă să guști din Nutella. Există 4 emoții fundamentale, însa Plutchik a dezvoltat în cercul sau dinamica emoțiilor.

Sunt foarte multe persoane, care deși își doresc din toată inima să slăbească și le cred pe cuvânt, însă nu sunt pregătite emoțional să înceapă drumul. Acestea sunt cele aflate în fazele de dinaintea acțiunii, când majoritatea propozițiilor includ „încerc…”, „vreau, dar nu pot”, „trebuie, dar..”, „poate de săptămâna viitoare dacă am timp”, „eu nu pot oricât as vrea..”, mesaje negative, limitative care conduc în capcana mâncatului compulsiv.

Sursa: https://www.scientia.ro/homo-humanus/51-psihologie/468-ce-sunt-si-care-sunt-emotiile.html

Un subiect destul de dezbătut: rolul somnului. Cât de mult contează să fim odihniţi pentru a reuşi să slăbim cât ne dorim?

Da, somnul, alături de hidratare și sport este un alt instrument cheie pe care mulți îl ignoră. În medie, un adult ar trebui sa aibă între 7-8 ore de somn pe noapte, iar cea mai buna ora pentru somn este 22:30-23:00. În timpul somnului, organismul își dă reset. Metabolismul își reduce activitatea, stochează energie și conexiunile neuronale sunt refăcute. Un corp privat de energie (ex din lipsa somnului) va cauta energie din surse exterioare și cum carbohidrații sunt excelente surse de energie, un exces va conduce la acumularea kilogramelor în plus. Un studiu efectuat timp de 16 ani pe 60000 de asistente medicale care nu prezentau obezitate și care reușeau să doarmă în medie 5 ore/noapte sau mai puțin a condus la ideea ca lipsa somnului crește cu 15% șansa de a deveni obez (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16914506/ ) . Atunci când corpul este stresat, se eliberează cortizol, care are rol în reglarea stresului. De cele mai multe ori, atunci când suntem puși în situații care ne sperie (de exemplu ne întâlnim cu un urs în pădure) în creier se dă alerta „luptă sau fugi” și apoi urmează o descărcare de cortizol. De și mai multe ori, nu ne dam seama că suntem stresați, cortizolul nu e descărcat și ne confruntam cu stresul un timp mai îndelungat (e mereu important să ne uitam cu atenție la emoția pe care o trăim și sa o acceptăm în viata noastră). Aici, cel mai bine e sa dormim, sa avem o rutina de relaxare, să evităm substanțele excitante (alcool, tutun) și să nu picam în capcana „sunt stresat că sunt stresat!” prin exerciții de răbdare cu sine, să nu apelam imediat la medicamentație și sa ne reconectăm cu sinele.

Pentru fetele care doresc să înceapă alături de tine un regim, care sunt paşii?

Mă puteți contacta pe Facebook sau Instagram cu rugămintea să îmi permită să revin cu un răspuns seara sau în week-end. Apoi urmează o discuție telefonică, de cunoaștere și de analiză a scopului lor. Recomand să aibă analizele efectuate recent și interpretate de medicul curant, astfel încât să vin cat mai bine în întâmpinarea nevoilor lor. Eu lucrez cu oameni ambițioși, care își doresc să facem o echipă și să îi ajut chiar să își depășească scopul propus!

Mulţumim, Daniela!

Keep în touch, dragii mei cititori,

Facebooktwittermail

Concediu de cântar – săptămâna 3!

Facebooktwittermail

Concediul de anul acesta a fost un must – have din toate punctele de vedere, psihic, emoţional, fizic. Aveam nevoie de evadez măcar câteva zile şi pe nepusă masă am decis să plecăm în Grecia. O să scriu un articol separat despre cum concediu a fost mult peste aşteptări şi cum grecii ştiu să se vândă chiar şi în perioada această grea pentru tot ceea ce înseamnă turism şi nu numai. Şi mai ales ştiu să facă din zilele tale de relaxare o experiență!

Revenind la partea de alimentație și dietă, și înainte să țin aceasta dietă, îmi luam caserola la birou, de fapt caserolele, una cu gustare şi una cu masa de prânz, lăsăm maşina acasă şi veneam pe jos de la birou, seara ieşeam să fac paşi ca să mă ajute în tot acest proces. Acum, în concediu, lucrurile au fost mai complicate puţin din punct de vedere alimentar pentru că este destul de greu să mănânci numărul exact de calorii, mai ales cu bucătăria grecească care este delicioasă. #fructedemareforever! Dar am compensat cu înot și mult stat în apă și sub apă <3

În această perioadă de relaxare am avut meniu stabilit cu și de către Daniela, am încercat să mă ţin de acesta însă mi-am dat voie să mă şi relaxez, concediul fiind despre lipsa stresului, lipsa grabei şi trăirea clipei în sensul ei energizant. Am fost în menținere, kilogramele nu au fugit, cred că au rămas după înghețată, însă dieta nu este despre restricții ci despre echilibru.

După a treia săptămână consemnez:

  • Picioarele îmi sunt şi mai dezumflate ca înainte și mă pot bucura de gleznele mele;
  • Balonată nu am fost mai deloc (poate puţin pentru că am mai băut pe plajă Cola Zero, deşi nu prea îmi place, era o variantă ok-ish).
  • Reușita reușitelor – acum un an mi-am cumpărat din Italia o pereche de pantaloni de in, eu fiind mare fană haine lejere şi mai ales care să mă ajute să îndur temperaturile mari cu mai multă uşurinţă. Pantalonii îmi erau foarte strâmţi însă i-am cumpărat în ideea în care “mai slăbesc eu”. Într-o dimineaţă când ne pregăteam să plecăm să ne plimbăm, realizez cum pantalonii îmi sunt foarte mari, că nu stau pe mine fără curea, că îmi sunt foarte largi iar eu foarte încântată.

Genul ăsta de surprize sunt cele mai frumoase! Hainele care vin largi după ce abia trăgeai fermoarul sunt top 3 bucurii în viaţă!

Mă voi întoarce la un regim mult mai ordonat, voi mânca respectând regulile şi aşa cum am mai scris şi în articolele precedente, am o viaţă de dus separat de kilogramele de lăsat istoriei.

Ce am învăţat :

  • Să fiu mai puţin dură cu mine
  • Să învăţ să mă relaxez
  • Se poate trăi fără cântar
  • Relaxarea este despre regenerare, revitalizare, somn, odihnă, mâncare bună, vin bun, râsete, oameni pe care îi iubești.

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Jurnal de cântar #săptămâna2

Facebooktwittermail

Deja cei care mă citiţi de ceva  timp ştiţi despre hora  în care joc şi anume în cea a pierderii în greutate. E un proces greu, recunosc, însă cu creativitate şi cu implicare nu este atât complicat şi devine chiar frumos.

Eu în momentul de faţă îl văd că o investiţie în mine, sunt cel mai important proiect al meu, şi deşi îmi place enorm să ajut pe ceilalţi,  nu uit de mine. Aşa cum am luptat să termin cursurile pe care le-am vrut, să am diplomele pe care mi le-am dorit, să am job-ul la care am aspirat, trebuie să am şi talia pe care mi-o doresc :))

În a doua săptămână deja eram mega încântată că hainele îmi erau mai lărguţe, că mi se duc fălcuțele şi începusem cu dreptul. Însă destinul, într-o zi de marţi a decis că are chef de puţină dramă şi am făcut o mică criză de transpiraţie lăsată cu consult medical, creme şi pastile. Pentru cine nu ştie ce este hiperhidroza, o să scriu un articol separat despre viaţa cu această afecţiune. În fine, nu este uşor, nu este nici greu, ci înveţi să trăieşti cu ea, din păcate, însă, îţi macina zilele şi îţi lasă episoade urâte.

După ce am stat la medic să mă calmez, să mă  ung cu toate alifiile,  m-a luat bărbatul şi m-a adus acasă pentru că eu nu puteam să mai merg sau să îmi simt picioarele, drept dovadă că a doua zi am căzut pe scări :)) yes, I know!  #dramaqueen

Trecând peste acest incident, dieta a continuat şi continuă aşa frumos încât o văd integrată în viaţa mea. Trei mese gustoase şi două gustări fresh. Plus kilometri de mers pe jos (şi aici trebuie să scriu un articol despre cum m-a ajutat mersul pe jos în momentele în care psihic mă târam pe burtă).

         Schimbări:

  • glezenele mele de balerină sunt dezumflate dimineaţa
  • îmi place maxim ceea ce mănânc
  • rutina mă disciplinează foarte mult
  • nu ronţăi mâncăruri păcătoase
  • am mâncat o îngheţată delicioasă săptămâna aceasta pentru că nu e nicio dramă să mănânci ceva dulce din când în când
  • îmi simt picioarele mai ferme, mai ales când retenţia de apă îmi ţine şi genunchii umflaţi, însă dieta + mers pe jos = love

Săptămâna aceasta am pierdut mai puţin că săptămâna trecută însă dată fiind sincronizarea cu “cea mai frumoasă perioadă a lunii”, plus criza de transpiraţie, sunt happy, happy că am lăsat în total în cele 2 săptămâni – 1 kilogram şi 700 grame istoriei. Totul sub bagheta magică a Danielei, cea care mă ajută și mă ghidează în acest proces.

Aşa cum am scris şi în articolul trecut, nu aceasta este singurul meu scop, am o viaţă şi o carieră deci mai am atenţie de distribuit şi în alte coridoare.

Vă susţin să începeţi o schimbare dacă asta vă doriţi! Vă susţin să lăsaţi în urmă toate grijile, să nu luaţi nicio secundă în calcul ideea “ce o zică lumea” şi să trăiţi sănătos! Şi sănătos nu doar din legume şi fructe, ci şi emoţional! Scoate oamenii toxici şi părerile lor care nu contează, nu puneţi la suflet toate nebuniiile din jurul vostru şi lucraţi la ceea ce contează în final seara când punem capul pe pernă: “tu”- cel mai important proiect.

Vă ţin la curent!

Să îmi ţineţi pumnii, am o salopetă mărimea 38 în care trebuie să încap! :))

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Jurnal de cântar #săptămâna1

Facebooktwittermail

Așa cum știți, am scris săptămâna trecută un articol despre marea mobilizare legată de pierderea kilogramelor. Cele 10 kilograme care nu îmi dau pace le vreau istorie, așa că, masă cu masă, gustare cu gustare merg cu fruntea sus în această “bătălie”.

Înarmată cu entuziasm, cu coș mare și colorat de cumpărături, cu frigider aranjat și pregătit, am ținut prima săptămâna de regim sănătos care să mă ajute kilogramele să le dau jos.

La fix o săptămâna după, consemnez următoarele:

  • Retenția de apă s-a diminuat considerabil; dimințile mele fiind mai happy pentru că am glezne de balerină;
  • Mă simt energică și deloc nu îmi e foame;
  • Nu prea am avut pofte;
  • Am băut și 3 litri de apă pe zi;
  • Am făcut mișcare cât am putut (mers pe jos în special) ;
  • Mi-am dezvoltat calitățile de bucătar, dat fiind trecutul meu nu tocmai profi în ale bucătăriei;
  • Am mâncat mâncare foarte gustoasă;

Șiiii…. Partea cea mai importantă, am pierdut 930 de grame! Ta daaam!

Este o mininiminivictorie pentru că nu mă așteptam din prima săptămână să am ceva rezultate, dat fiind faptul că sunt campioană la diete. Hainele vin puuuuuțin mai largi, eu am un zâmbet și mai larg decât de obicei.

Drumul e lung, știu, dar bucurie cu bucurie și entuziasm cu entuziasm vreau să le adun pe toate în cufărul cu experiențe. Nu vreau să fac din asta cel mai important țel din viața mea pentru că fără doar și poate mai am și altă viață pe lângă dietă (#Doamneajuta!)

Multumesc Danielei pentru sustinere! Daniela nutriționista zâmbitoare o găsiți aici.

Keep in touch, revin cu updates!

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Un nou start pentru succes pe cântar!

Facebooktwittermail

Am oscilat mult dacă să încep sau nu acest proiect, nu îmi place să mă expun şi viaţa mea cea mai happy e departe de lumina publicului, ca să spun aşa. Nu sunt genul care să simtă nevoia de împărtăşi cu ceilalţi toate detaliile însă, uneori, dat fiind faptul că blogul este proiectul meu de suflet, îmi încalc propriile reguli şi ies cu vorbe şi povești la înaintare.

Mereu am fost pasionată de stilul sănătos şi nu doar pentru că e la modă însă îmi place să mănânc legume, fructe, îmi plac mâncărurile gustoase, gătite bine şi nu mă încântă mai deloc junk food-ul. Adică, eu nu am mâncat niciodată la Burger king 😊) Dar o mai comit cu un burger, sau cu o pizza, sau o prăjitură sau alte păcate ce direct pe burtă se pun. Dar așa cum și Daniela ne încurajează (vezi aici interviul) un cheat meal nu e capăt de țară atât timp cât apoi te întorci la obiceiurile sănătoase și nici nu îți lași vinovăția pe umeri.

În ultimii ani am ţinut tare mult diete, ba keto, ba cea cu orele fixe, ba intermittent fasting, ba dieta disociată însă toate cred că m-au obosit şi fizic şi psihic. Iar partea psihică cred că devine cea mai alunecoasă când munceşti foarte mult şi tot ceea ce reuşeşti este să te menţii, nicidecum să slăbeşti.

Nu am fost niciodată o fată slabă în adevăratul sens al cuvântului, am fost un copil grăsuţ şi am avut şi pornirea bună, având 4.200 kg la naştere, şi aparent şi după am fost un copil zdravăn. Pe parcurs am mers cu nişte kilograme în plus, kilograme care au atras bulling (după denumirea modernă), pe românește comportament răutăcios din partea colegilor de şcoală, răutăţi şi punere la zid.  Din perioada şcolii generale am numai amintiri urâte legate de şcoală, atât din partea unor profesori care au ajuns profesori din întâmplare (am subliniat unii) dar şi din partea colegilor care au fost scoşi de părinţi pe poartă că gâştele la gârlă. Însă privind acum în urmă, niciunul nu e om realizat, sau nu are vreo carieră remarcabilă. Carieră de piatră, gen business în betoane, na, nu toţi avem realizări.

Revenind, depăşind problemele acestea ce mi-au umbrit o perioadă a vieţii, am fost mereu o personalitate puternică şi războinică. Pe mine nu mă dărâmă orice şi sunt pregătită de a răzbi mereu. Aşa că am decis să răzbat şi în acest subiect al alimentaţiei şi al pierderii de kilograme.  M-am înarmat cu răbdare, cu tărie şi am decis să încep un nou capitol în care să las 10 kg! Oh, da! Ştiu că sună greu, şi mie îmi sună greu, dar nu imposibil. Mi se pare greu în ideea în care oricum 80% mănânc alimente bune din punct de vedere nutriţional şi am regulile mele de care nu fac rabat ( fără zahăr, fără prăjeli, fără sucuri sau alimente procesate).

Aşa că am decis că ceea ce îmi lipsesc sunt coordonarea şi alegeri foarte bune, aşa că am început colaborarea cu Daniela Dinică, care este nutriţionistul meu preferat (şi am încercat destui, trust me).

Aşa că, clasicul de luni încep sub supravegherea Danielei procesul de slăbire. Am avut interviul cu ea, am discutat şi am pus la cap la cap viaţa mea alimentară pentru a reuşi să las trecutului cele 10 kilograme.

Sunt sigura că de data aceasta este cu noroc, mai ales că Daniela se ghidează după stilul meu de viață, după obiceiurile mele, după preferințe și gusturi. A, și am voie și vin alb! <3

Dacă doriți să o contactați pe Daniela, o găsiți o găsiți pe Facebook, pentru a începe o colaborare. Hai, cine e cu mine? Mâna sus!

Dacă nu aveți mâna sus, țineți pumnii strânși!

Here we go!

Facebooktwittermail