Category Archives: Crampee

Lăcomie și nerecunoștință


De cand mă știu am fost zgârcită, dar nu zgarcită cu lucrurile calitative ci când vine vorba de risipă. M-a deranjat mereu problema asta a oamenilor care nu știu să aibă o limită, să economisească energia, materialele, să fie iubitori cu mediul în care trăim.

Nu o dau pe trăiri yoghine ci pur și simplu evidențiez cât de mult mi-aș dori ca oamenii să se gândească și la mediu îlacomie-nerecunostinta-pozanconjurător, nu doar la comoditate. Oamenii confundă bunăstarea cu nesimțirea și nu sunt absolut deloc constienți că natura nu are nevoie de noi însă noi de ea, ca de aer, la propriu.

Printăm ceva, nu a ieșit bine, aruncăm la gunoi, terminăm un borcan, îl aruncăm, sticla de apă cunoaște și ea destinul gunoiului unde va fi arsă. Noxe, copaci tăiați, din ce în ce mai puțin aer sănătos, din ce în ce mai puțin spatiu verde, prea mult fum și prea multă nepăsare.

În liceu am fost cea mai mare promotoare, participam la campanii care vizau ecologia, reciclam orice, ca și acum de altfel. Toate cutiile de creme, cosmetice,  după golire merg în cutia cu lucruri de plastic de reciclat, sticlele la fel, sticlele de sticlă le păstrez pentru suc de roșii pe care mama îl face delicios și pe care îl beau cu piper. Borcanele, dacă am timp, le decorez cu resturi de la ce croiește mama. Păstrez un rest de dantelă, o lipesc pe un borcan și o leg cu o fundița păstrată de la o bluză. În acest fel am un nou suport de creioane sau de pensule de machiaj iar șansele ca cineva să aibă un lucru ca al meu sunt foarte mici. Tot ce înseamnă pliante, foi, ziare merg într-un recipient special care merge către reciclare. 

De ce nu ne gândim și la alții? De ce nu ne gândim și la mediu?

Ca orice femeie am haine de care sunt plictisită sau nu le mai port. Se compară ceea ce simți când vezi un copil fericit cu o bluza de-a ta sau cu  o pereche de pantofi cu stresul depozitării sau să le lași pur și simplu la tomberon? Unde cel mai sigur vor ajunge printre flăcări.

Egoismul e frustrare, e lipsă de interes, e ceva moral dezgustător din punctul meu de vedere. Să oferi un covrig unui om al străzii este sacrificiu de un leu, însă necesită interes, să nu uiți că nu ești singur și că nu toți aruncă mâncarea dn frigider aiurea.

Să donezi sânge este efort de câteva ore. Nu ai nimic grav după, nu cred în alintături și drame. Mergi, răspunzi la 5 întrebări și apoi îți ia sânge. Nu fumezi, nu bei cafea, nu alergi și într-o oră ești ca nou. Dar oamenilor le place drama, vai, nu pot dona, vai îmi e rău, vai mă doare capul, însa dacă o ruda s-ar îmbolnăvi ar apela la toți oamenii să doneze sange, să se gândească la binele celuilalt. Alergăm către o țintă seacă, toți sunt ocupați să îți trăiască propria viață și uită să îți croiască un destin. 

Să fii darnic când nu ai niciun interes, să reciclezi fără să astepți bani, să donezi pentru ca un necunoscut să își revină măcar puțin din agonia lui, să îți dai hainele pentru cei cărora le îngheață corpul de frig, asta înseamnă să fii om și nu doar un nume pe un card bancar.

Multe persoane, puțini oameni.

Please follow and like me:
0

Fără coşuri în două săptămâni

La pubertate “doar” m-am îngrăşat. Am scăpat de coşuri însă fericirea după nişte ani buni a fost umbrită de nişte probleme hormonale pentru care am făcut vreo 30 de analize, dar nu vreau să intru în detalii.

M-am trezit la 25 de ani că am coşuri, deodată.  Am crezut că este  temporar  din cauza schimbărilor hormale dar coşurile nu s-au retras nici după câteva săptămâni. Deja intram în zona de panică, şi am sunat  rapid să fac programare la Medicover  pentru ca un dermatolog  să îmi prescrie  urgent o reţetă.

Recunosc că am moştenit de la mama ideea de perfecţiune a tenului. Şi când eram mică  stăteam cu capul în aburi cu miros de muşeţel, apoi mă hidrata cu creme naturale că nu cumva să am probleme cu tenul.  De pe la 15 ani nu mai stau cu ea, deci a trebuit să continui singură aburirea tenului :))

De la medic am primit o reţetă cu creme  foarte scumpe sincer, dar am zis că nu stau pe gânduri,  fac orice pentru tenul meu. Mare dezamagire am trăit, nu  au avut mare efect, chiar deloc cel aşteptat. Însă am continuat tratamentul poate apar rezultatele mai târziu. Tenul s-a curăţat aşa şi aşa, roșeața  s-a mai diminuat însă nimic notabil. Atunci m-am enervat şi am  făcut un plan de atac. Am ajuns în fecare seară  mai devreme acasă şi am început propriul tratament. Documentare şi apoi atac. Am început prin măşti de gomaj pe care le făceam şi înainte dar puţin superficial, apoi măşti cu argilă  în diferite combinaţii , apoi clătire temeinică,  apoi cremele mele şi apoi uleiul din arbore de ceai de la Thursday 11831707_1142044185824549_5873546945356103482_nPlantation. Am primit uleiul  spre testare  şi sincer eram puţin sceptică iar mirosul nu mă încânta foarte tare. Însă, am citit la ei pe site despre efecte, soluţii şi părea o variantă de încredere.

Aşadar pe lângă rutina cu măşti naturale am introdus şi acest ulei. Efectiv seara pun puţintel pe zonele afectate. Are şi un efect răcoritor iar pe această caniculă este ideal. Nu exagerez  însă după vreo 4 zile coşurile s-au uscat, nu miraculous însă vizibil. Roşeaţa s-a dus, deja se uscau punctele acelea care îmi mâncau zilele şi aveam un rânjet enorm pe faţă. Îl recomand cu încredere. Dincolo de parabeni, produse cu etichete colorate soluţiile stau de multe ori în alegeri înţelepte şi încrederea  în plante, dar mai ales folosirea proprietăţilor lor pentru sănătatea tenuui.

Informaţia este putere, şi ştiu ce înseamnă să te trezeşti dimineaţa şi să vezi pe bărbie cum roşeaţa  şi coşurile stau triumfătoare. Înainte să cumpăraţi creme scumpe,  dure, încercaţi şi ceva natural. Nu am scris acest articol să laud vreun produs, ci am scris să încurajez femeile să încerce mâna naturii şi să nu abandoneze lupta.  Poţi fi descurajată când vezi că un gel micuţ pentru coşuri este 100 de lei şi îţi trebuie vreo trei. Trust me, şi eu simţeam portofelul mai uşor în farmacie, cu tot cu card de fidelitate.  Puneţi ulei de măsline nu doar în salată, nu aruncaţi zaţul de cafea, un plic de argila este 1 leu, laptele este ieftin, banana la fel,  mierea o găsiți ieftin la târguri  și chiar de la producători, iar uleiul din arbore de ceai este miraculous, nu aş promova absolut nimic din ce nu am încredere.

Iar dimineaţa când alergi spre filtru şi arunci un ochi în oglindă şi vezi un ten perfect altfel îţi începi ziua.

Trăiţi şi fiţi naturale!:)

Please follow and like me:
0

26

Sunt un Rac autentic. Țin la familia mea mai mult decât la orice, îmi ador prietenii, îmi plac lucrurile boeme și sensibile. Calitățile zodiei rac se anulează când iese moldoveanca din mine și mă enervez. Până atunci sunt un om care zilele trecute a împlinit  26 de ani, și este fericit.

Pe 25, noaptea, ca deh, știa mami că o să îmi placă petrecerile, am venit pe lume, in Tecuci. Am auzit că eram brunetă și aveam 4 kilograme 200, deci de mică am fost fluffy )

IMG-20150624-WA0013Pe 25, noaptea, în acest an am avut prietenii lângă mine, pe care îi iubesc și mi-i doresc lângă mine chiar și când nu o să mai pot dansa sârbe cu ei și merg în baston să îmi iau pensia. Am primit un tort delicios, pupici la fel și Grasă de Cotnari (vinul meu preferat după cel a lu’ tati). Fetele au venit cu sticla învelită într-un afiș pentru că așa am intrat în cămin în perioada studenției cu alcool în cameră, spunând portarului că este lapte de la tata. Tinerețe maică!

Am mâncat tort, am avut prietenii lângă mine, alții au fost emoțional lângă mine iar familia s-a bătut pe telefon pentru urări.

Îmi iubesc zilele cu tot cu belele, necazuri și neajunsuri. Știu că o să le facem pe toate, știu că îmi voi îndeplini tot ceea ce  îmi doresc. Până atunci merg cu încredere in mine, în noi, mă bucur de secundele noastre și ofer timpului timp.

La 26 de ani vreau să fac din răbdare o virtute.

Please follow and like me:
0