All posts by Ecaterina

Travel. Have a glass of wine. Enjoy.

Cum să scoți pantofii banali de la naftalină

Oricât mi-aș da interesul, purtatul tocurilor tot nu este 100% dragostea mea. Deși mă descurc (cam toată perioada liceului m-am strofocat să învăț), îmi este mai comod pe balerini, conduc mai bine și bineînțeles intervine și motivul personal și anume umflatul picioarelor și transpirația abundentă a acestora. Însă deja este un subiect care mă incomodează la fel de rău precum problema în sine.

Acum ceva timp mi-am cumpărat o pereche de balerini negri banali, am zis că o să îi port, că mă salvează în diminețile în care nu am auzit alarma, în care îmi dau cu parfum în ochi sau caut cheile de la mașină cu disperare. Deh, dimineți de om împrăștiat uneori. Uneori.

Balerinii cu pricina i-am purtat o singură dată, și mi-au distrus picioarele. Foarte incomozi, un material rigid și dur. Însă cu șosete din alea groase, de lână, purtați o zi întreagă prin casă, balerinii mei s-au mulat foarte bine pe piciorul meu și nu am mai avut probleme. Totuși, parcă așa negri erau precum fața unei fete care mizează prea mult pe natural.

Balerini1Așa că am luat:

  • Prenandez
  • O pereche de cercei pe care nu îi mai purtam
  • Un patent

Am desfăcut partea din spate a cercelului, i-am pilit puțin, am luat balerini 2prenandez cu un bețișor și am turnat puțin, puțin și am ținut cercelul apăsat cam 2 minute. Am măsurat înainte că sa fiu sigură că sunt la fel, să fie la aceeași dimensiune și toată operațiunea a durat cam 20 de minute.

Voila, am balerini noi care chiar îmi sunt pe plac! 😀

3

Please follow and like me:
0

Despre calitate și servicii bune

Pe la mijlocul lunii iulie, am alergat puțin prin magazine ca să îmi completez bagajele cu ceea ce știam că mai am nevoie pentru o plecare în țările calde, și la propriu și la figurat. Știam cam ce temperaturi mă așteaptă acolo ( 48 – 49 – 50 grade Celsius! ) și am ales cu grijă materiale bune, lejere, comode și să fie și bineînțeles, pe stilul meu.

Am cumpărat cu spor niște pantaloni scurți de in, niște balerini de piele (urmează un articol despre încălțămintea de vara acesta), multe rochii și bineînțeles, fuste.

IMG_20170716_160023Pe listă a intrat și o fustă de la un brand pe care îl ador – ETIC.  Am cumpărat o fustiță comodă, în doua culori de vară așa, cu o lungime tare comodă și mi-a plăcut întăritura din talie. Am purtat-o o singură data și bum, mi-a pocnit fermoarul. Asta în condițiile în care nu mă strângea, nu îmi era mică și nici nu îmi era incomodă când mă așezam.

Am ajuns în România, m-am enervat, am sunat la ei, și o doamnă foarte drăguță m-a îndrumat să duc fusta în magazinul de unde am luat-o și acesta o sa fie reparată. Zis și făcut, am lăsat fusta, și după câteva zile m-au contactat că pot veni să o ridic. Fermoar nou, bun, fustă călcată, pe umeraș și o doamnă amabilă de la casă, mi-a zâmbit mai tot timpul.

Hai că se poate. Nu că ar fi costat o avere, nu că nu aș fi avut cu ce să mă îmbrac, dar o voiam și nu eram deloc pe aceeași lungime cu ideea să repar eu fusta din moment ce a fost purtată o singură dată.

Etic.ro să știți că o să rămân fanul vostru, am zeci de cămăși și fuste de la voi care nu m-au dezamăgit.

O poveste v-am spus, ca să știți că puteți miza pe ei.

#povestileluivirgolici

 

Please follow and like me:
0

Life as a single girl

De câteva luni single e statutul meu, și viata mea s-a schimbat. Nici în sensul  rău, nici în sensul bun. Nu am trăit nici cea mai mare dramă, însă nici nu pot să fiu ipocrită și să spun că e cea mai mare fericire. Probabil e o rețetă valabilă și pentru situațiile din viață, nu trebuie nici dramatizate, nici iubite, calea de mijoc e cea mai bună, căci armonia e cheia tuturor. A, și călătoriile, cât mai multe, cât mai dese.

Ca domnișoară neîmplicată anymore într-o relație, aspectele care se schimbă sunt următoarele:

 

  • înveti să cari mai mult singură bagaje, trollere, cumpărături. Pungi mari cu chestii pentru casă (detergent, hârtie igienică, servețele, șampoane și muuuulte altele) le cari cu munuțele tale. Căruciorul greu se împinge până la mașină, unde pui toate minunile. Da, cari singură bidoanele de 5 litri de apă, cele de 5 litri de lichid de parbriz, lădița cu roșii adusă de la părinți sau vinul “furat” de acasă. Toate singură, cu atenție la unghii, căci nu se știe când mai are timp domnișoara de la unghii să te primească, și nici să mergi cu unghiile ciobite nu e frumos.
  • serile care obișnuiau să fie seri de relaxare în doi, la un film, la obere, dIMG_20170515_200038evin seri în care ori stai în cei mai comozi pantaloni și te uiți singură la un film, în timp ce sorbi dintr-un pahar de vin, ori ieși cu prietenele, sau îți înviți vecina de bulevard și bei în curte pe băncuta o doză de bere. (aka Ioana).Ori sunt seri în care un vin pe un continent departe de al tău acasă e o variantă mai bună.

 

  • planurile de vacanță sunt mai în aer și mai ciudate. Nu știi exact cum să pui problema, și de la planuri în doi, cu schimb de hoteluri și link-uri pe whatsapp cu sugestii de pe booking, te lipești de membri familiei, pentru care devii un copilaș. Și replicile precum:

20170428_170729

–  Wai, mergeți la mare? Vin si eu” sunt super cunoscute. Da, am noroc de super surori și super cumnați. Nu degeaba o mașina are 5 locuri, două cupluri și eeeeeeeeuuuu!

  • este mai ciudat să onorezi evenimente precum nunți, botezuri, cumetrii, pentru că varianta singură atrage toate privirile celor care  au impresia că trăiești cu 10 mâțe și viata ta este distrusă și ești cea mai tristă în ochii lor. Da, ai putea oricând să le demonstrezi că îți este bine, dar judecata aia clasică e prea incomod și useless de demontat.

Acestea sunt în linii mari cele mai importante schimbări. Așa cum am spus, nu e nici placut, nici un disconfort enorm. Nici nu e dramă, nici nu e bucurie, e o stare care deși e privită ca una grava are și avantaje. Poți fi plecat cât vrei, nu primești întrebări, îți cumperi câți pantofi vrei, nu ești intrebată  unde îi mai depozitezi  și multe altele.

Toata ideea 1613895_726109927411580_5437784618273216002_neste să fii zen și să faci ceea ce îți face plăcere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și se mai spune că doar oamenii împăcați cu ei înșiși pot sta singuri, eu mă descurc destul de bine de prin februarie.

Please follow and like me:
0

Primul an fără brunet

În ultimul timp am avut multe schimbări în viața mea; unele mai bune, altele mai puțin bune. Cred că important este să luăm lecția cea mai valoroasă și să vedem și lumina, nu doar apusul.

Cu gânduri bune și mult optimism am decis să renunț la brunet. Mă cam plictisisem, deja de ceva ani variam doar nuanțele iar în ultimul timp mi se părea că mă asprește și că o schimbare nu ar prinde deloc rău. După multe tuburi de vopsea, unele aplicate acasă, altele la salon, apogeul de negru acesta a fost:

FB_IMG_1486062548695

Iar intensitatea culorii mele înainte de a o abandona, a mai prins mici variațiuni, însă niciodată deschis sau vreo nuanță foarte diferită.

IMG_20170119_140250

Așa că într-o zi de sâmbătă m-am dus cu curaj la salon cu marea cerință că vreau balayage și să vorbesc de brunet la trecut. Da, e foarte greu să scoți opt ani de brunet din păr, e foarte greu să renunți și la toate amintirile care te leagă de pletele negre, de perfecțiunea unui păr care îmi strălucea mai mereu. Marile emoții pe care le aveam erau că decolorarea o să îl afecteze, că o să arate deteriorat  și că o să vreau să mă întorc la brunet cât mai curând.

Însă curajoasă cum sunt, am stat cuminte pe scaunul de la salon patru ore, timp în care negru pleca din părul meu, la fel de sigur cum am plecat eu de acasă la 15 ani. Prima și singura oară l-am decolorat în ianuarie și până săptămâna trecută, doar am întreținut culoarea, i-am oferit  multe tratamente, l-am răsfățat dar și chinuit puțin. Din ianuarie până acum, balayage fiind, se întreține mai ușor în ceea ce privește rădăcinile, așa că tot ce am făcut a fost să îi aplic tratamente și uleiuri, să îmi ascund aparatele de tortură și să îl iubesc ca și până acum.

IMG_20170205_154842

Toate aceste schimbări le-am realizat la Salon Curly unde fetele de acolo mă tratează ca o prințesă și unde mă duc după birou cu drag și entuziasmată de răsfățul care mă așteaptă. La ultima repriză de vopsit, nu m-am decolorat ci totul a fost din vopsea, reușind să îl deschid încă puțin dar frumos, rezultatul mai jos.

IMG_20170615_173358

Și părului meu îi place joaca iar mie îmi place să mă joc cu el. Nu e uscat, e rebel ca înainte, se umflă când plouă sau când mă enervez, are parte de grijă și nu îi ignor dorințele niciodată.

Sfaturi:

  • pentru bucle uitați de ondulator și cumpărați niște bigudiuri sau moațe. Funcționează foarte bine mai ales dacă le suportați o noapte și oferă volum dar și conturează frumos o buclă
  • nu cumpărați multe produse și proaste, pentru că îl încărcați și nici nu aveți rezultate prea mari
  • nu stați departe de uleiul de cocos, măsline, in.
  • Promit săptămâna viitoare un articol despre întreaga rutină a podoabei mele capilare și ponturile de îngrijire care la mine funcționează,

Și nu uitați, când vreți să faceți schimbări, curaj!

Vă pup!

 

Please follow and like me:
0

Cum să te iei la bătaie cu retenția de apă

Pentru cine nu cunoaște, retenția de apă este un chin, o problemă care îți macină diminețile și zilele în care vrei să arăți bine dar orice ai pune, ai ceva umflat. Ori ochii, ori mâinile, ori picioarele, ori TOATE! Cred că dacă aș întâlni peștișorul de aur l-aș ruga să îmi ia toată apa care mă face să mă rostogolesc uneori.

Cum am încercat pastile, creme, geluri, am luat mai profund “taurul de coarne” și mi-am stabilit un plan de atac mult mai puternic decât cel anterior.

Sare nu consum, nici oțet, ca să lămurim, și nici alte produse periculoase din acest punct de vedere. Însă am făcut următoarele schimbări foarte importante, cu mare speranță că este mai ok să mai încerc decât să ma obișnuiesc cu ideea:

– până în ora 12.00 consum 1.5 litri de apă, o cafea fără zahăr și mănânc o banană maxim;

– tot dimineața, până în ora 12.00 beau o cană mare de ceai de păpădie cu ștevie, cred ca de la Fares (am aruncat cutia din greșală).

– încerc pe cât posibil să nu mănânc tâmpenii, am scos aproape orice fir de zahar din alimentație, folosesc miere uneori în ceai sau cafea, nu mănânc semipreparate, nu beau sucuri carbogazoase, mai păcătuiesc cu câte o pizza de la restaurantul mătușii mele.

La exterior încerc cât pot să am grijă cât mai mare de piele:

– ritualul de seară: demachiere + curățare + exfoliere, în mod clasic cu produsele consacrate. Pentru cei noi pe blog detaliez oleacă: demachiant L’Oreal, gel de curățare La Roche Posay, gel exfoliant de la Gerovital – acesta îl folosesc cam de două ori pe săptămână pentru că am tenul uscat iar un astfel de gel nu e recomandat să fie folosit des.

IMG_20170529_205417Apoi aplic un gel contur pentru ochi de la Gerovital – fooooooarte bun, deși are o consistență foarte ușoară, și deși nu pare hidratant, are un efect foarte bun, eu sunt foarte mulțumită de acesta. Aplic, masez iar crema de față folosesc o cremă de la Ziaja pe care am luat-o din Polonia, și care e puțin cam grasă însă îmi place cum îmi lasă tenul după ce se absorbe în piele.

18222529_1924088824469337_1704378064605079355_nÎn poza de aici, unde minunea s-a întamplat și nu m-am umflat, am  tencuiala basic, mai ales că vreau să aplic cat mai puține  produse de machiaj posibil:

  • Anticearcăn de la luat din D&M Berlin – foarte bun, rezistent, și pentru ce cearcăne am eu chiar este foarte ok;
  • Fond de ten Perfect Matte, achiziționat din duty free din Moscova – rezistență foarte bună, aspect foarte fain, mi-ar fi plăcut să fie un pic mai fluid însa este perfect și așa;
  • Rimel Kiko Milano- achizițonat din Madrid, nu este wow însă în combinație cu rimelul de la Rimel London obțin niște gene cât de cât ok 😊;
  • IMG_20170529_205248Ruj Essence- destul de rezistent, buzele se simt foarte hidratate. Chiar o surpriză placută, nu am mai avut produse de la acest brand, bunicel – recomand. Înainte însă, folosesc primer pentru buze de la Flormar (foooooarte bun și util).
  • Blush: un brand no name, l-am gasit prin casă 😊)
  • Fixex totul cu un spray pentru fixare a machiajului de la Melkior.

Bun. Deci cu această tencuială basic și cu aceste tratamente interne și externe am reușit să am un ten de care să fiu mulțumită. Ce am folosit în plus este tratamentul Water Out de la Sensilab. Ca orice cetățean de rând, am văzut reclama, am citit despre acest brand și am comandat. Se consumă un plic/zi și e musai să ai la bord și un litru de apă băut în prima parte a zilei. Picioarele și mâinile se simt mai ușoare iar pungile se diminuează vizibil. Cel puțin în cazul meu, a funcționat.

Chiar este prima oară după foarte mult timp când îmi simt fața desumflată, când nu “ mă dor pungile” și am senzația unui corp mai ușor. Mai adaug ca am mâncat mai mult salate, humus, brânza nesărată și am mai păcătuit cu un pahar de vin sau un Strongbow. Aaaaa, și îmi vine inelul cadou de la fete, că mie doar fetele îmi dau inele d’ooooh 😊))

Ar trebuie să pun aici un avertisment: dacă vreți să consumați toate lichidele pe care eu le consum vă spun ca e musai o toaletă aproape, MUSAI.

Al doilea avertisment: am pus de unde am achiziționat fiecare produs că să răspund eventualelor întrebari. Nu știu cât costă în Romania și nici unde se găsesc. Eu nu prea fac sesiuni de shopping, cumpăr cam ce am nevoie din duty free sau de prin magazine random de pe unde mă duce destinul :)).

Vă doresc cât mai multă apă în pahare, limonadă și un pahar de vin bun seara.

 

 

Please follow and like me:
0

Noutăţi în cutia mea de bijuterii

Recunosc, pe lângă pantofi, care deţin trofeul, ceasurile sunt slăbiciunea mea. Nu am foarte multe, însă  cele 8 pe care le deţin cu mare mândrie,  au primit un frăţior  săptămâna trecută. Îmi doream încă un ceas, însă oscilam între un Fossil sau un Michael Kors, însă ca orice femeie nehotărâtă când vine vorba de cumpărături, am ales Christian Lacroix.

IMG_20170205_174738Îl aveam pe lista de ceva timp însă acum îl şi port obsesiv. Trebuie să spun că îl ador; şi nu doar aspectul, ci şi faptul că este foarte uşor, nu mă incomodează şi vine mereu armonios şi pentru cămăşi, şi pentru sacouri dar şi pentru o bluză mai lejeră de ieşit la Aperol cu fetele 🙂

Prietenii de la Delsop  s-au ocupat ca încheietura mea să fie mai stilată şi cu ceasul dorit.  Tot ei, sunt unici distribuitori în România a unor branduri cunoscute noi pe piața din România,  precum Christian Lacroix , Ted Lapidus, Clyda, Karen Millen, Kenzo sau  Jean Paul Gaultier, dar cunoscute și apreciate în lumea modei, pe care le puteţi descoperi în timp ce vă decideţi ce bijuterie să comandaţi. Eu am ales un ceas de damă care să mă caracterizeze, care să fie uşor de purtat. Pentru mine este un ceas ideal, şi recunosc că celelalte  mai vechi acum nu mi se mai par aşa drăguţe, însă le voi găsi şi lor zile de purtare.

Aşadar, vă recomand cu mare drag un loc de unde vă puteţi achiziţiona un ceas, un colier, o brăţară sau orice doriţi, având garanţia că  toate sunt originale, prietenii de la Delshop sunt serioşi iar produsele sunt  livrate la timp. Îi găsiţi şi pe Facebook sau pentru cei din Iaşi, îi găsiţi în Palas Mall, unde apropo, am fost şi eu săptămâna trecută 🙂

Spor maxim la cumpărături să aveţi!

Thumbs up boys!

 

Please follow and like me:
0

Mare cât inima mea, mare cât inima mea

În ultimul timp am devenit din ce în ce mai aprig fana stilului minimalist. Asta și pentru că nu mai suport multe lucruri prin casă, vreau să fie cât mai mult spațiu, doar lucruri utile și fără zeci de mărunțișuri aruncate sub ideea de “ lasă, că nu se știe când îmi trebuie”. Și aplic acest principiu atât  în sifonier, în bucătarie cât și când vine vorba de obiectele de decor. Recunosc, am avut perioade când cumpăram multe lucruri în ideea că le voi aranja eu, că le găsesc eu un feng shui. Well, se pare că m-am înșelat.

Și m-am trezit în zilele în care mă grăbeam, sau aveam nevoie de ceva urgent că nu gasesc ceea ce am nevoie, că am lucruri inutile prin casă  sau că am haine și alte obiecte de care nu m-am mai atins de luni bune. Așa că principiul “ less is more “ mă ajută mult  să pastrez puține lucuri și de calitate.

instasize_1121220557Apropo de calitate, vreau să vă vorbesc de ultima mea descoperire în materie de bijuterii.  Voiam mult un colier mic, ceva drăgut, finuț și cu însemnătate. Am avut unul cu numele meu, dar parcă m-am cam plictisit și voiam ceva mai mic și care să nu mă incomodeze și să se asorteze cu ținutele mele.

La fix, am descoperit-o pe Ioana Preda, o artistă atât de plăcută și de finuță, încât acum pe lângă bijuteriile ei, apreciez  și persoana caldă și drăgută ce le confecționează.  În cutia mea a ajuns această inimioară, care îmi place enorm, și care este potrivită și pentru cămași, și pentru bluze lejere și pentru tricouri simple.  Port colierul și la birou dar și cand ies la un vin în oraș. Bijuteriile ei sunt din argint, simple sau cu pietre naturale diamond cut; sunt calitative și nu se oxidează.  În plus, sunt atât de fin lucrate încât asigură o accesorizare corectă pentru multe ținute, și astfel ne debarasăm de colierele inutile care stau prin cutii, și care doar adună praful sau maxim le purtăm la un eveniment pe an.

Colecțiile sunt alcătuite din bijuterii aduse din Italia și alte țări europene. Toate sunt parte al unui stil creat de Ioana. Sunt trendy, diverse și avem de unde alege, gama ei de bijuterii fiind variată.

Eu vă recomand cu încredere; și știți că militez pentru susținerea oamenilor frumoși care muncesc și care fac lucruri frumoase și unice. Hai să susținem munca originală, nu coletele made in China.img_20161024_104448

Eu port cu mândrie accesoriile Ioanei Preda și vă recomand să le încercați, vă promit că nu o să fiți dezamăgite. Și totuși daca, considerați că nu sunt în stilul vostru, sunt ideale pentru un cadou.

p.s. Ioana le livrează personal în București, deci pe lângă o bijuterie frumoasă, o sa faci cunoștință și cu o fată zâmbitoare și dragută, fericită să îți înmâneze micile ei comori.

 Sper ca a fost de folos recomandarea mea și v-am inspirat. Bijuteriile Ioanei le găsiți pe Facebook  dar și pe Instagram.

Photo credit George Dumbravă

Please follow and like me:
0

Un leu treizeci, asta trage țara inapoi

Astăzi de dimineață am luat troleul 85 de la Gara spre birou.  Deja în ultimul timp s-a obișnuit micul meu creier cu trezitul devreme încât nu îmi mai e somn și mă activez foarte repede. Umblă vorba prin popor că atunci când începi să te trezești mai ușor dimineața, ai îmbătrânit. :))

Revenind. Stăteam în 85, asezată pe un scaun aparent curat, pentru standardele țării noastre, acceptând ca în fiecare dimineață condițiile unei țări care nu poate și nu vrea să evolueze. Aceleași mijloace triste de transport în comun, cu scaune vechi, cu uși antice și cu siguranță incertă; dar acceptăm, nu avem încotro.  Căutând prin geantă un șervețel să îmi suflu nasul, în nas îmi sulfă și un controlor arogant, îmi întinde legitimația, să îi arăt biletul. Totul ok, merge mai departe. Îi văd privirea de libidinos cocalar cu o funcție importantă pentru el și merge direct către un bătran care doar ce compostase, sau mă rog, se chinuise să composteze, și îi cere cardul. Un bătrân de la țară, speriat, cu geantă după el, îi prezintă cardul, dar se pare ca nu era validat corect, și aproape tremura cu bonul de 10 lei de la casa de bilete în mână. Micul nostru cocalar care deodată se crede și el președinte, îi spune pe ton de manelist:

-Tataie, ce dreacu, nu ai cumpostat. Eu nu sunt aici să țin demonstrații. Vai ce mă obosiți toți. Dă-mi buletinul, să îți ajungă amenda la tine la țară. Și râde înfundat.

Păi când mie îmi curge pur sânge moldovenesc prin vene, cum aș putea să tac? ( nici nu băusem cafeaua). Și mă ridic și mă iau de el:controlori_ratb_foto_alex_mihaileanu_06777600

-Asta e marea problemă a RATB? Asta e cea mai mare problemă? Că un om simplu a avut impresia că a compostat? Că  din pensia lui jalnică a găsit 10 lei să își cumpere călătorii? Că voi nu invesți ăia 10 lei într-un geam? În dotări? În căldură?

Se face liniște în autobuz, iar în ochii omului simplu am vazut cea mai sinceră și frumoasă privire. Ochii ușor roșii și îmbătrâniți frumos, de bunic muncitor.

Bineinteles, magia a fost spartă de domnul controlor care îmi zice mie să stau jos, de când contează părerea unei dudui?

Wwwwaaaai băiete. Tu ești sinucigaș?

Încep să îi explic că fața lui îmi e cunoscută, și că acum vreo 3 săptămâni când a fost în control tot în 85 și erau niște persoane de etnie romă, niște tipi periculoși, pe care nu a avut curaj să îi confrunte, a coborât la Kogălniceanu, făcând semn și celorlalți controlori să coboare; validând doar 2, 3 carduri.

– Puțin chiloții tremurau atunci? Sau doar era curent în autobuz? Mama, cat de important ești, pui la punct un om de la țara? Și chiar dacă e de la țară, nu  știu care e mai țăran de aici.

Omu se înroșește, toate privirile sunt ațintite asupra lui, îi dă buletinului bunicului înapoi și cu mai puțin sânge în el, într-o flegmă totală îmi zice că data asta trece peste.

Coboară la prima, oamenii se uitau zâmbind la mine iar bunicul se ridică, vine la mine, și arajându-și pălăria, îmi zice :

-Dacă ar fi tineri cu vână așa ca tine, viitorul ar fi mai bun pentru voi, tataie.

De asta nu tac. De aia urăsc ignoranța. De aia mă revolt.

(Sursa foto: Facebook Alex Mihaileanu)

Please follow and like me:
0

Relația mea cu PR-istele #tepupiubita

Povesteam acum ceva timp pe pagina mea de Facebook, despre o experiență cu o duduie care după ce mă pupă și mă iubește în telefon, că vrea și ea postare, pretty please; când să închid telefonul (adică un Allview jalnic care nu se închide la timp), aud: “ Doamne ce mă scoate din minți figuranta asta”.

10888776353_9c71574e19_b Am lucrat și încă lucrez în PR; am cunoscut oameni de o calitate deosebită, oameni de valoare, pe care îi vedeam la televizor când eram mică și îi apreciam. Știu că nu toată lumea vede lucrurile ca mine, însă măcar puțin profesionalism aș vrea să văd. Îmi e dor.

Ce mă deranjează cel mai mult când vine vorba de maniera în care fac unele PR-iste scoase proaspăt cu gențile Chanel de pe băncile Universității de mare valoare Spiru Haret?

  1.  PR-istele lingușitoare

Cele care consideră că cea mai usoară modalitate să îți faci contacte în presă este să folosești giugiuleli fără număr.

–        Ce faaaaaci?(..)  Suuuuper, mă bucur că ești bine, dragă! Uite voiam să te rog să îmi postezi și mie materialul ( în cele mai multe cazuri e “vroiam”.) Adică strategia mare de comunicare e așa: fac materiale de presă, fac pachete cu tot felul de cadouri, trimit doar cui vor ele, după care se lingușesc de toată lumea, chiar și celor cărora nu au trimis. Și nu e corect. Am testat pe pielea mea cu foste colege de redacție; eu primeam un cadou, se așteptau să postez ceva măcar pe Facebook, nu trimiteau niciun mesaj, iar pe cele pe care nu le-au băgat în seamă, le sunau și le urau o zi cu sooooooare și așteptau cu drag un link. Țin minte că ne amuzam și propuneam să venim cu recipente să împărțim geluri de duș și șampoane între noi.:))

E penibil; plus că trăim în era rețelelor sociale; vede toată lumea când una primește ceva și mă rogi  în stilul “nu am mai avut și pentru tine, sau chef de tine, însă bagă și tu pe site materialul că să fac monitorizearea apoi”.

#penibiliubita

  1.  Cele care nu știu să organizeze evenimente dar au impresia că e totul “frumi”

Am participat la unele evenimente unde beam cafea doar ca să nu adorm. Întârzieri, eveniment prost organizat, cu pungi separate “ uite pentru voi ăștia mai prosti” și mai avem și cadouri “ speciale” pentru semivedete siliconate de pe la pagina 5. Evenimente la care eram trecută pe lista Horholici; păi dacă tot mă suni de 3 ori pe săptămână, reține numele meu. Nu o face pe isteața,

– Scuzeeee, nu te știam de Vîrgolici, ci de Cătălina.

Sprâncenele mele devin arcuite-

-“Ecaterina poate, sau am ajuns la evenimentul greșit?”.

– Mă scuzi, sunt obosităăăă, avem atâția clienți, e nebunie. 

Yeah, sure.

  1.  Cele care trăiesc pe rețele sociale, nu vizualizând o campanie de PR per ansamblu

Adică: scriu în comunicatul de presă ce maaaaaare succes a avut produsul, uite și X îl folosește și recomandă (pentru bani cred că recomandă și untură de porc) însă nu văd per ansamblu. Dacă apoi faci un mic research, sau pur și simplu scrii pe Google numele produsului promovat, ca rezultat al căutărilor vin postările de pe blogurile unde s-au trimis testere/cadouri și sunt preluări cu copy-paste cu ce am și eu în inbox. Fără impresii personale, fără relatări sincere, fără materiale personalizate ci doar copiere comunicat, pozele din portofiul agenției și eventual o poză pe Instagram sau Facebook cu mulțumesc @cutărică.

Nu așa se face comunicarea; iar fetele care merg pe strategia asta au impresia că este cea mai bună; și așa se ducea vestea că merge treaba în comunicare. Păi de ce să citim materiale bune, de ce să mergem la seminarii? La workshop-uri? Nu! Trimitem un cadou unei bloggerițe cu un număr mare de urmăritoare, domnișoara  respectivă printre două ședințe de botox are timp și de o poză, și apoi PR-istele ies la un prosseco.

Bineînțeles, există și fete care sunt profi și cu care am des discuții, cu care pot duce un dialog frumos, cu care am realizat numeroase concursuri, parteneriate și cu care încă lucrez și îmi e drag să mă revăd la unele evenimente faine. Mă bucur să știu că am pe cine mă baza, mă deprimă să știu că sunt multe care fac parte din categoriile de mai sus deloc onorabile.

Eu nu vă pup și vă urez campanii care să vă placă mult, mult.

 

 

 

 

Please follow and like me:
0

In ce ne ținem actele și banii?

În ultimul meu articol vorbesc despre cum să ai bani la sfârșitul lunii, iar astăzi voi vorbi despre portofelul care ține banii.

În primul rând, înainte de a dezbate orice alt detaliu, un portofel trebuie să fie de calitate; pentru că dacă pierzi actele din cauza unui portofel  de o calitate îndoielnică, ghișeele te așteaptă, tantile machiate cu ruj roz sidefat te așteaptă și fiecare declarație trebuie plimbată ca un copil alintat.

Tocmai de aceea este foarte important să avem grija de actele noastre, de permise, de bani, de abonamente ș.a.m.d.

Eu am avut penultimul portofel de la Deichman, unul albastru, care m-a tinut 3 ani. Absolut perfect, un portofel foarte bun care și-a cunoscut destinul în decembrie. De Crăciun, mama a avut inspirația și mi-a cumpărat altul, același brand, altă calitate. Efectiv s-a rupt după o săptămână, teoretic  este din piele însa practic a fost groaznic. Mi-am scăpat buletinul, alături de permis și încă vreo 10 bonuri pe jos, mi se lipeau cardurile de el, de un lipici groaznic lăsat cu nepăsare.  Ca să exemplic, pentru că am trecut și prin situații penibile; într-un magazin am vrut să platesc cu cardul și nu se dezlipea, am încercat, trăgeam, trăgeam, casierița se uita la mine, coada era în spatele meu și eu eram :

“- Imediat, imediat”.

img-20161013-wa0004Așa că am decis să ma întorc la brand-ul meu de suflet  Adona,  de la care am 2 genți, pe care le port constant, sunt comode și încăpătoare.  Și fie vorba intre noi, și sora mea mică le poartă cu drag și spor uneori ( deh, asa e când ai surori).

Așa că acum în geantă am acest nou portofel pe care îl ador. Îmi plac creațiile Pierre Cardin și acesta este perfect;  are o piele atât de moale și fină, încât mă bucur și când cumpăr un iaurt că trebuie să îl scot :))

Ce îmi place cel mai mult:

– compartimentat perfect

– îmi încap toate cardurile ( noi femeile reușit să păstram zeci de carduri de fidelitate; nu se știe când te întorci și vrei o reducere);

– îmi încap monezile (am mereu la mine, #moldoveancăzgârcită)

– miroase a piele de calitate (mirosul ăla ca în magazinele de piele, miros de calitate și nu cauciuc)img-20161013-wa0003

– este elegant și finuț și fără logo-uri afișate peste tot și ostentativ. Da, și mie îmi plac brand-urile dar nu produsele care arată brand-ul ca un semafor.

– îmi încape perfect și în gentuța de ocazie, sau gentuța de citybreak și îl găsesc rapid într-un rucsac de vacanță.

So, vă recomand cu drag să investiți în portofele de calitate, să nu vă cumpărați improvizații sau fake-uri doar pentru ca arată bine pe moment, si cel mai important; ai grijă de acte și documente; viața e mai ușoară cand ești organizat și atent.

 

Please follow and like me:
0