Când am venit în anul întâi de facultate în București, eram o roșcată cu părul scurt și planuri lungi. Eram de zece ori mai guralivă ca acum, de zece ori mai sălbatică și mai curajoasă. Între timp, am îmbătrânit și mintea mi-a mai venit la cap (doar mi-au dat măselele de minte acum doi ani : ))
In facultate nici nu am vrut să aud de chirie, mi se părea ca financiar este prea mult și mă priva de experiența numită CĂMIN. Este un întreg periplu, o experiență aparte din care nu ai cum să nu pleci mai răbdător, mai mirat, mai amuzat. Am stat 3 ani în căminele puse la dispoziție de minunata Universitate din București. Prima oară am primit cămin în Fundeni – cea mai creppy experiență ever. Pentru cine nu știe, căminul e în curtea Institutului Fundeni, lângă Crematoriu, undeva în câmp. Am stat 6 luni, timp în care singurul avantaj a fost că am slăbit. Totodată, când îmi amintesc și partea bună este că am avut colegi de palier foarte drăguți, alături de care trăiam mai cu amuzament haosul din cămin. Apoi m-am mutat în Grozăvești, apoi în Kogălniceanu. Peste tot au fost avantaje și dezavantaje. Pe primele le știm cu toții: chefuri, nu aveai stresul cheltuielilor, suma de plată la cămin era foarte mică, aveai colegi foarte faini (unii) și trăiai mai profund studenția. Însă există și dezavantaje în viața de cămin, pe lângă deranjul ca nu poți dormi când vrei tu, sau că alte fete din cameră erau în război cu apa, sau ascultau muzica foarte tare, pe mine cel mai rău mă deranjau băile la comun. Deși erau renovate, curate, fetele le murdăreau ceva de groază; pentru cine a stat la cămin știe că băile de baieți erau mult mai curate decât băile de fete, care erau megamurdare iar unele domnișoare, ne blocau psihic ce puteau lăsa în urma lor. Pentru mine, partea cu băile a fost cea mai delicată și incomodă. Așa că, încet încet au început să apară și micile probleme, alergii, bubițe dar și cumplitele infecții urinare. Doamne, prima dată când m-a lovit ghinionul am crezut că îmi dau comandă de cavou, deja voiam sa fie cu imprimeu de ziar și să scrie martiră a băilor de la căminele studențești. Pentru cine a pățit, știe despre ce e vorba. Pe lângă usturime și disconfort, dacă problema se agravează și ajunge la rinichi, se oprește orice formă de speranță. Îmi amintesc că am avut o infecție mai gravă, în care mă dureau rinichii atât de tare încat nu mă puteam întoarce, nu mai puteam respira, stări de vomă, amețeală, ceva ce nu doresc nimănui.
Cu tratamente și cu foarte multă grijă am scăpat și nu prea am mai avut probleme. Însă pentru noi, cele pățite, Barza aduce mai multe salvări pentru a ne face viața mai puțin usturătoare. Găsiți în gama lor șervețele intime, produse calitative de igienă și teste care să ne răspundă întrebărilor. A, plus plasturii magici pentru zilele când vrei doar să zaci în pat. Eu sunt foarte mare fană plasturi ce salvează zilele mai grele, îi iau cu mine prin călătorii și îi folosesc cu mare încredere.
Fetelor, deși este un subiect tabu și poate considerat de unii rușinos, sunt întâmplări normale din viața provocatoare de femeie.
Puternice să rămânem!
#VăpupăVîrgolici
