Revoltă socială

Nu putem mai mult

Facebooktwittermail

Cu o vreme aşa frumoasă e şi păcat să stai în casă, aşa că m-am echipat şi am ieşit la alergat. Cu căştile pe cap şi pornită pe energie, am poposit pe Lacul Morii. Alerg şi alerg, dar energia şi cheful mi se duc adânc în lac, cum se duc şi gunoaiele pe care le aruncă oamenii fără pic de educaţie distrugând eforturile celor care doresc să aducă o schimbare.

În momentul de faţă, după ani de nepăsare, se fac îmbunătăţiri pe Lacul Morii, bănuiesc că se lărgeşte pista de alergare, se face pistă specială de biciclete şi cred că şi iluminatul este în plan; iniţiativa lăudabilă de altfel, dar care e eclipsată de jihadul moral al vizitatorilor.

Muncitorii sapă, pregătesc, măsoară, şi multe alte operaţiuni; din urma lor, oamenii aruncă dozele de suc, aruncă coji de seminţe, aruncă pungi, sticle şi resturi alimentare pe jos sau în lac. Doamne fereşte! În 2021 noi vrem ca în Vest dar mâncăm seminţe în parc şi stăm cu cojile la picioare. Episodul de astăzi m-a revoltat, deprimat şi mi-a fost şi mi-a accentuat sentimentul de scârbă față de asemenea specimente.

Eu nu înţeleg în primul rând cum poţi fi atât de limitat ca om. Nu pot. Ok, pot înţelege că nu toţi oamenii au această conexiune cu natura, eu ador natura, o preţuiesc, am grijă de ea pentru că mă ajută, mă relaxează, dar tu, că primitiv, ce crezi că se întâmplă după ce tu arunci pungile pe marginea drumului şi tot gunoiul în apă?

Ţările civilizate reciclează selectiv de ani buni, fiind pentru ei e un stil de viaţă, iar la noi, găseşti aceşti minunaţi tineri care la 30 de ani sparg seminţe şi fluieră fetele care aleargă şi apoi aruncă gunoiul la voia întâmplării. Vă daţi seama că dacă la vârsta asta nu au nicio ocupaţie sunt din ăia care stau după ciorbiţa lu mami, şi mami le spală şi le calcă în timp ce ei sunt prea preocupaţi să ardă gazul de pomană.

Greu îmi este să exprim revoltă şi dezgustul, şi chiar cred că mai avem tare mult până departe. Singura soluţie sunt amenzile, atât pentru fluierat cât şi pentru gunoi; să zic că peste fluirat pot trece, am căşti performante, ignor incompetenţii, mă dezgustă idioţii, dar cu natura ce facem? O apărăm? Hai să punem amenzi din alea să te usture, şi dacă specimenul încă locuiește cu părinţii în casa să îi usture pe ei, poate aşa îţi ard una peste ceafă să înveţe că ignoranţa e handicap.

Noi voiam grad de vaccinare de minim 70% dar lacurile ne sunt pline de pungi de gunoaie, voiam responsabilitate civică, când băncile sunt pline de seminţe, voiam înţelegerea efectelor vaccinurilor dar avem hăhăiala gheboasă în plină maturitate a vieţii.

Acum sunt 100% sigură că pe aceste specimene voia Bill Gates să îi cipeze prin vaccin, dar şi-a dat seama că nu îi lasă mami :))

România. București. 2021.

Facebooktwittermail

2 thoughts on “Nu putem mai mult

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *