Jurnal de cântar #săptămâna6

Facebooktwittermail

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am avut săptămânile acestea atâta treabă şi atâta agitaţie încât mă întreb când a trecut timpul. E jumătatea lunii octombrie? E deja finalul celui mai dubios an? Doamne ce vibe ciudat şi nasol a avut toată această perioadă şi cât de greu ne revenim. Însă eu sunt din tabăra curcubeului, mă ştiţi, şi cred cu tărie că propriul decor frumos se construieşte, nu se aşteaptă.

Pe lângă haosul general din ultimele săptămâni, sunt foarte fericită că am reuşit să mă ţin de dietă, de fapt nici nu îmi place să îi spun dietă, ci noul stil de viaţă. De ce? Pentru că în anii trecuţi am ţinut foarte multe diete, unele chiar au avut efect. Ba am slăbit 4 kilograme, ba 3, ba 5. Când mă întorceam la stilul de viaţă normal, ba un vin, hop un buger, hai că fac o pizza de casă, bam! Înapoi la măsurile anterioare. Aşa că, atunci când am luat această decizie, şi am avut-o aliată pe Daniela, am spus ferm de la început că vreau un stil nou de viață cu obiceiuri clare şi sănătoase.

Da, nici înainte nu consumam zahăr, nu mâncăm dulciuri, nu beam sucuri, dar undeva greşeam, nu? Pentru că mâncăm 99 % salată şi cântarul arăta la fel. Deci da, obiceiurile inteligente îmi lipseau şi cu siguranța îmi lipsea o rutină corectă.

După cele 6 săptămâni consemnez:

  • Doamne! nu mă mai dor pungile de sub ochi! Aşa ceva nu credeam că voi mai trăi vreodată. Mi s-a dezumflat fața, beau şi mai multă apă ca înainte, am limitat numărul de ceaiuri pentru că şi asta era o problemă ( beam 5 – 6 pe zi), am băut vin doar un pahar seara şi multă limonadă. La capitolul limonadă am trecut la varianta 2.0 nu o mai îndulcesc cu absolut nimic, ca să fiu sigură că nu adaug nicio calorie. Oricum îmi place să beau acru, amar, deci mierea sau alt îndulcitor nu erau de prea mare folos. Aşadar consemnez, că pentru cineva care simțea cum îi cade capul de durere, care simțea cum îi zvâcnesc pungile de sub ochi, faptul că îşi simte capul uşor şi ochii mai dezumflaţi, este mare, mare lucru!
  • Toate hainele îmi sunt largi! Yay! Yay! Hai să detaliez – eu şi înainte purtam haine largi, nu suport să mă strângă, să stau aşa înţepenită, mai ales că eu conduc mult, merg mult pe jos şi trebuie să fiu comodă. De asta am şi exersat mult cu mersul pe tocuri, pentru că voiam să fie comod totul, nu un act de super curaj şi mobilizare, ci uşor şi comfy. După kilogramele date jos am 2 perechi de blugi care îmi sunt buni şi care nu îmi veneau înainte deloc, sacourile le-am mai ajustat ici colo, bluzele sunt pe listă să le duc mamei să le modifice, pentru că îmi stau efectiv mult prea largi.
  • Am învăţat să gătesc cu cap, nu doar ca să scap de ideea de gătit. Am mai scris, nu m-a pasionat niciodată gătitul, deşi stau de atâţia ani singură, nu a fost stilul meu să întind 20 de oale şi să fac super mâncare. Mereu am curăţat legume, am făcut salată, în care am pus poate o conservă de ton sau un piept de pui. Cam atât. În ultimul timp, am avut mai multă răbdare, pentru a face reţete bune, gustoase şi săţioase. Din păcate farfuriile mele nu prea sunt de instagram, eu fiind destul de non artisică în farfurii. Mâncarea e gustoasă, nu o zic doar eu, dar la aspect mai am de muncă 😀
  • Am gleznele mai subţiri, mai dezumflate, nu mă mai dor şi pungile acelea de lângă gleznă au zburat. Pantofii îmi sunt mai largi, şi deşi merg mult pe jos, nu mă dor şi nu mi se umflă.
  • Mă măsor săptămânal – şolduri, talie, umeri, braţe, gleznă, pulpă sus, pulpă sos – şi în fiecare zonă am pierdut centimetri mulţi; ca să îmi fie mai uşor am un jurnal al evoluţiei.
  • Sunt mândră de mine, deşi am o viaţă haotică şi plec dimineaţa, mă întorc seara, am renunţat la obiceiurile proaste, la ronţăieli “sănătoase” (aşa credeam eu), şi mă car cu caserola după mine, cu gustările, cu salatele şi plicurile de ceai. Mă bucur că am depășit comoditatea şi pot face asta. Un fel de armată a alimentaţiei.
  • Un ultim aspect, la care ţin enorm: mi s-a schimbat tenul, văd modificări vizibile, am porii mai curaţi, tenul mai luminos, mai puţine coşuri sau puncte negre şi cearcăne mai puţin întunecate. Dimineaţa când plec, aplic un anticearcăn, un BB cream, rimel şi periez sprâncenele. Un balsam de buze şi în 15 minute sunt la uşă cu cheile în mână. Atunci când nu ai multe de acoperit şi rutina merge mai uşor, nu mai ai piedici, nu mai ai complexe.

Schimbarea aceasta nu aş fi putut să o fac fără Daniela, clar! Sunt sigură că singură aş fi făcut salata până la leşin, nu slăbeam şi de supărare beam un pahar de vin , dar Daniela m-a învăţat cum să beau un pahar zilnic, cum să mănânc şi altceva înfară să salată verde, cum să nu mă pedepsesc şi să îmi dau voie să duc o viaţă sănătoasă cu rezultate pe cântar.

Meritele şi aplauzele îi aparţin!

Câteva sfaturi pentru fetele care vor să să facă acest pas:

  • E nevoie de mobilizare şi de determinare;
  • E nevoie să fiţi voi convinse că vreţi asta; nu iubitul, nu o prietenă, nu mama, nu tata. VOI!
  • E musai să fiţi organizate şi să ştiţi ce vreţi: kilograme mai puţine, un stil de viaţă curat, un look nou, nu doar să fiţi mai slabe, ci să vedeţi şi ecoul beneficiilor.
  • Vă îndrum cu drag să mergeţi către Daniela, un om care înţelege altfel lucrurile şi nu doar vă trimite pe email un meniu. Ci vă ascultă, vă îndruma, vă ghidează pe cărarea care trebuie.

Eu vă stau la dispoziţie pentru orice întrebare şi vă încurajez să faceţi o schimbare! Merită să fim mai sănătoşi şi mai voioşi. Chiar dacă nu ne doare nimic, alimentaţia curată e un cadou pentru organism.

Vă pupă Vîrgolici!

Facebooktwittermail

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *