E după el?

Dimineaţa am ratat puţin startul, eram şi foarte adormită şi am făcut exces de butonul de snooze. Am noroc că de nişte ani am o rutină completă de a ieşi din casă în timp record arătând totuşi uman.

Plec spre metrou, îmi pun masca la metrou, destul de liber (din fericire), mă aşez şi deodată o voce piţigăiată îmi strică dimineaţa deja somnoroasă. O doamnă, mult spus doamnă, pe la 33 – 34 de ani, îmbătrânită însă de frustrări şi posesivitate, vorbeşte cu soţul / partenerul ei atât de tare încât tot metroul a aflat. Îi explică:

-Ţi-am zis să mergem de ieri la Dedeman că vin muncitorii diseară? Tu nu, nu! Că mergem  azi! Unde mergem azi? Nu merg azi că nu am chef, vreau doar să termin cu muncitorii şi să avem casa gata bai omule!

Omul săracu privea în telefon şi mai arunca un ochi către ea ca un câine care aştepta milă de la stăpân. Ea tot turuia, aflasem şi că gresia aia veche trebuie dusă la ţară, că uşa de la baie rămâne blocată dacă sunt mulţi aburi şi că nu îi place faianţă aia nouă aleasă de el.

Bărbatul, bine, teoretic bărbat, doar asculta. Ea turuia şi efectiv mă durea capul cât de repede şi mult vorbea. Apoi îi spune:

-Ai înţeles ce vorbesc eu aici? Băi tu înţelegi?

El aprobă uşor din cap, probabil îi era teamă că ia bătaie. Din fericire el a coborât mai devreme cu o staţie decât ea şi când mă bucuram că tace femeia din gură, ce credeţi, ia telefonul şi începe să vorbească

-Ce faci bre? Uite mă duc la muncă. Aloooo? Mă auzi? Ce faci bre? Daa, eu te aud. Uite mă duc să muncesc şi l-am pus pe Radu acum să se ducă să se mai uite de gresie că eu i-am explicat….şi bla bla bla bla..

Discuţia a dus câteva minute şi se încheie cu replică de femeie frustrată şi tristă, posesivă, care s-a măritat şi duce o viaţă de familie doar ca să arate că e ea stăpâna stăpânelor:

-Păi de ce să nu vrea? E după el?

Şi râde cu toată faţa ridată de prea multă răutate.

Episodul de astăzi pe lângă faptul că m-a dezgustat şi m-a obosit chiar m-a pus pe gânduri. Eu nu înţeleg niciodată cuplurile care funcţionează aşa, pe posesivitate şi pe ţinut în lesă. Eu cred că bărbatul ăla săracu nu ştia ce înseamnă să emiţi o părere, să ai o idee proprie sau să crezi tu, personal ceva. Ea oricum gândea şi pentru el, alegea şi pentru el, mânca şi pentru el, dormea şi pentru şi sunt sigură că acestea sunt cuplurile acelea care îngroaşă numărul celor care duc o viaţă separat din punct de vedere emoţional pentru că aşa a decis ea. Şi oricum, nimic din ce e real nu contează ci doar imaginea aia finală, tabloul pentru care lumea trebuie să te invidieze. Nunta aia cu cu cozonac şi lăutari, rochia aia pompoasă şi incomodă, viaţa aia perfectă din zâmbete false şi cicăleala aia completă care duce către tabloul – dar noi ne iubim şi ducem viaţa împreună. El ştie că duceţi viaţa împreună?

Oh wait, urmează să îl informezi, că doar nu e după el!

Photo credit: shutterstock.com

Please follow and like me:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *