Manichiură îngrijită când ești acasă cuibărită

Facebooktwittermail

Ştiu că este internetul plin de toate glumele cu saloanele închise,  însă eu chiar fac parte din categoria femeilor pentru care saloanele sunt o obisnuiță și o necesitate. Nu în sensul neapărat de fiţe sau ifose, dar timpul meu e foarte preţios şi mai presus de toate, sunt foarte nepricepută la chestiile astea. În niciun caz nu am nici răbdare nici îndemânare să mă pensez singură, de epilat nici nu se pune problema să mă apuc singură, iar acum ceva timp am apelat la IPL (în top 3 decizii bune), de vopsit nici atât iar la manichiură nu că sunt total varză, dar până la această pandemie nici nu ştiam sigur dacă am o pilă în casă.

Apelez la manichiură semipermanentă de foarte mult timp, de mulţi ani, am trecut pe la saloane varză, am trecut pe la fete care mai rău mi-au distrus unghiile însă de câţiva ani unghiile mele sunt pe mâna Alexei. Ştie că sunt dependentă de ea şi la 3 săptămâni merg ca un copil să îşi ia dulciuri. Le realizează pefect, ştie deja ce îmi place, are foarte multe culori din care îţi poţi alege (deşi eu mereu aleg negru / roşu sau nude :)) şi mai presus de toate totul este super curăţat şi igienic. Eu nu prea mă ataşez de locuri sau oameni care nu sunt profi, şi sunt şi foarte dură, însă de cum Alexa îmi face unghiile nu mă pot lepăda. O găsiţi aici, iar după nebunia asta o puteţi contacta cu mare drag. Garantez eu că numărul 1. 😀

Eu cred cu tărie că degeaba dai 200 de lei pe o bluză drăguță dacă ai mâinile neîngrijite, pielea uscată și ojă sărită. A, și am o alergie personală la culorile sidefate. Am impresia ca automat cer dosar cu șină :)) 

Revenindm a  venit vremea ca în casă, cu unghii foarte lungi şi deja incomode să îmi dau oja semipermanentă jos. Aveam programare lunea trecută şi bineînţeles, nu s-a mai concrretizat. Ei bine, am căutat prin casă tot ceea ce aveam în “arhivă”,  am găsit o forfecuță, o pilă pe opulență de la Swarovski (primită, ca să lămurim :))) şi un super set pe care l-am primit de la Farmec, însă folosisem din întreg setul doar puţin ulei de cutile când îmi era pielea foarte uscată. Așadar, astăzi a venit și vremea lui.

Pentru cunoscătoare și cele familiarizate cu oja semi, am pus acetonată pe dischete demachiante tăiate în bucăţi mici, apoi am pus staniol, am stat cu ele vreo 15 minute, le-am curăţat cu grijă şi le-am tăiat foarte scurt. Le-am pilit cât m-am priceput eu, am aplicat tratamentul de Farmec pentru unghii deteriorate, am aplicat apoi un top coat şi am stat cuminte aşteptând să se usuce.

Logic, nu arată wow dar nici bau. Sunt unghii de vreme grea însă cel mai indicat mi se părea să le am scurte şi practice, mai ales că îmi exersez talentele de bucătăreasă, şterg praful sau calc rufe. Of course, cum se termină nebunia direct cu mâna în lampă sunt.

Am finalizat tot procesul cu o crema L’Occitane foarte hidratantă care îmi lasă pielea super, super fină.

Vă las mai jos link-urile pentru produse

Ulei cuticule Farmec – https://bit.ly/2QXnkjp

Tratament unghii Farmec – https://bit.ly/3azjvbN

Crema mâini L’Occitane   – https://bit.ly/33W4gav

Frumoase şi îngrijite să rămâneţi! Indiferent unde ieşim, cu cine locuim, tot noi ne vedem în oglindă, iar când noi ne adorăm frumuseţea exterioară e doar un ecou al iubirii de sine.

Vă pupă Vîrgolici!

 

 

Facebooktwittermail

La donare, mare adunare

Facebooktwittermail

Miercuri, mi-am facut curaj să ies din casă și am plecat să donez sânge. Voiam să fac asta și luna trecută însă tot am amânat.  Așa că miercuri dimineață, dupa ce am mâncat un mic dejun sănătos, am băut o cafea, 2 pahare de apă și am plecat spre Centru de Transfuzie Sanguină.  

Spre mirarea mea, destul de aglomerat. Mai fusesem în septembrie 2019 iar în acel moment era foarte pustiu, însa m-am bucurat tare mult să constat că este nevoie să iau bon de ordine, să aștept la rând iar inima îmi crește mult, mult când văd tineri care chiar se implică. Iar implicarea nu este despre un hastag aruncat în online, este despre ajutorul tău concret.  

Apoi am mers spre analize, de la analize te întorci la doamna doctor zâmbăreață si apoi la etajul 2 pentru recoltare.

În primul rând, măsurile de dezinfectare se respectă stric.  Botoși, mască, dezinfectare la fiecare etaj ești chestionat de doamnele foarte drăguțe de la recepție. Am completat formularul, m-am prezentat cu carnetul donatorului de sânge și cu buletinul, am mai avut încă  un mic set de întrebări cu o doamnă doctor foarte draguță și foarte amabilă, deși se vedea că este epuizată, încă mai avea energie de o vorbă bună.

Durează cam 20 de minute, puțin incomod este când  îți introduce acul însă apoi nu simți niciun disconfort sesizabil.  Donarea e usoară, nu este dureroasă, doamnele de acolo sunt jos pălăria la organizare și amabilitate, iar curățenia este exemplară.

Peste 3 luni merg din nou; până atunci, să nu uităm să avem grijă maximă de noi!

Adresa completă a  Centrul de Transfuzie Sanguină București este Strada Constantin Caracaş, nr. 2, sector 1, iar informații complete găsiți pe site-ul  www.ctsbucuresti.ro.

Facebooktwittermail

Statul acasă în vremuri tulburi

Facebooktwittermail

Situaţia asta ne-a lovit pe toţi. Fie că ne-a afectat domeniul în care lucrăm, fie că ne-a afectat afacerea sau pur şi simplu ne-a dat stilul de viaţă peste cap, un lucru este cert: nimic nu mai este  la fel ca înainte.

E foarte greu să stai în casă atunci când eşti obişnuit să ai un ritm de viață alert, să ajungi  acasă, să faci duş, să mănânci ceva, apoi somn şi la 6 înapoi în picioare pentru o nouă zi. În weekend curăţenie şi apoi plimbare, relaxare alături de familie, prieteni  sau puţin răsfăţ prin oraş în căutarea unui restaurant bun.

Autorităţile ne anunţă că nu e de glumă, deci automat mofturile se pun în cui. Vedem în jurul nostru că situaţia e gravă, numărul victimelor creşte iar tot ceea ce putem face noi este să stăm acasă. Responsabilitate socială!

Mai puţin şmecherii domle, aia de “ are” ei încredere că asta e făcătura şi trebuie să îşi scoată odraslele la aer, să îşi afişeze treningurile de pe OLX prin parcuri şi prin păduri. Că asta era acum problema principală, e soare, e frumos şi nu pot sta în casă. Dar ai putea să stai într-o rezervă de spital şi să vezi soarele doar pe geam cu un tub în gură? Ca să nu zic şi de alte zone.

Sunt foarte nervoasă pe toţi inconştienţii ăştia pentru care totul e o glumă iar noi suntem ăia fraierii care la 22 de grade am stat în casa băi nene. Proşti.  Tu mergi şi mănâncă în pădure sau pe malul lacului, cine ştie cu câţi te mai întâlneşti, virusul se răspândește iar avertismentele sunt degeaba.  Astfel, rândul se îngroasă în loc să remediem situația prin efort comun.

batranHai să vă explic ceva poate vedeți situația cu alți ochi.  În 2019 de Crăciun, am avut primul Crăciun în care nu am avut niciun bunic sau bunică în viață, și îmi pierdusem și nașa de botez.  Pe toţi îi aveam pe pomelnice, niciunul în viaţă.  Da, ştiu, părul se ridică şi ochii se umezesc. Nicio bunică să întrebe dacă ai mâncat sau dacă porţi maieu, niciun bunic care să îţi mai cânte sau să îţi mai zică o glumă.  Foarte greu m-am împăcat cu singurătatea rudeniei şi mi-a luat multe ore de mers de biserică şi rânduri citite  cu înţelepciune ca să mă împac cu faptul că am rămas fără părinţii părinţilor. Am scris aici un articol despre cei ce au plecat.

Cu toate astea, ştiu că cei pe care i-am înmormântat am dus datoria la capăt, le-am făcut cele creştineşti, ne-am încurajat între noi şi am ştiut că acolo unde au ajuns e un loc unde nu mai cunosc durerea şi neputinţa.  Dar ai putea să trăieşti cu gândul că bunica sau bunicul merg la spital şi apoi nu îi mai vezi niciodată? Nici măcar să îi ducă preotul pe ultimul drum? Să nu ai un mormânt la care să uzi o floare sau să aprinzi o lumânare? Sunt eu drama queen? Nu cred. Sunt prea dură? Nu cred. Sunt realistă şi pun nişte scenarii în faţa ochilor.

Ţineţi bătrânii acasă, preţuiţi ce aveţi,  nu se întâmplă nimic dacă, câteva zile stau în casă. Ajutaţi şi voi, rugaţi bunica să vă împletească o pereche de mănuşi sau bunicul să vă spargă nuci. Rugaţi bunica să vă arate cum era scriul ei de mână înainte, să vă facă curat în cărţile vechi, să vă caute amintiri din copilărie sau staţi cu ei şi vorbiţi. Nu e greu. Doar că atât de mult ne-am obişnuit să nu mai interacţionăm unii cu alţii, că atunci când suntem nevoiţi suntem blocaţi în întrebări şi probleme iar când nu îi putem vizita ne scuzăm că nu avem timp.  Ipocrizie morală, ascunsă după o perdea a vremurilor.  Nu am timp de ei acum, sunt pe fugă, nu pot merge la ei, am treabă. Acum ce treabă ai? A, spart semințe în parc. Uitasem.

Acum aveţi timp, vorbiți cu ei, oferiți variante pentru ei de a le umple timpul liber. Nu îi lăsaţi pe stradă, nu îi lăsaţi să îşi piardă timpul în mulţumi. Pentru că într-o zi, din mulţime nu o să mai vezi niciun chip pe care să îl iubeşti.

 

Facebooktwittermail

Sfaturi de mutat, atunci când mult e de cărat

Facebooktwittermail

Înainte să înceapă toată această nebunie cu virusul ce ne-a dat vieţile peste cap, eu am avut parte de altă nebunie: mutatul!

Sunt la a şaptea mutare în 11 ani de București, don’t ask! Deşi nu îmi place să mă mut şi am impresia că de fiecare dată este foarte obositor, am decis să fac această schimbare de care aveam nevoie. Recunosc, m-am detaşat foarte greu de cuibul meu boem de la Piața Domenii. Era în multe forme locul în care, eu, un rac boem mă simţeam foarte bine. Însă, uneori schimbările şi ieşirea din zona de confort ajută tare mult.

Dat fiind faptul că am ceva experienţă în mutat, m-am gândit să fac un articol pentru cei noi în domeniu. Lucruri de care trebuie să ţineţi cont, aspectele importante şi cum vă puteţi uşura viaţa. Oricum, pentru noi, cei din provincie, mutatul este un stil de viaţă, iar până te vezi la casa ta, mutatul şi căratul caserolelor, paltoanelor, cizmelor, dulapurilor este obişnuinţă.

La această mutare mi-am folosit experienţa pentru ca toată povestea să decurgă cât mai uşor şi practic. So, sfaturi de la Vîrgolici citire:

  1. Înainte de orice, sortează şi decide ceea ce păstrezi şi ceea ce vrei să donezi.

IMG_8560Eu mi-am pregătit pungi şi cutii cu lucruri pe care nu le doresc în viitorul meu.  Am adunat haine care nu îmi mai veneau ( nu e niciun secret că kilogramele mai vin / apoi pleacă / apoi câte unul mai revine – iar hainele nu se mai potrivesc ) şi am sortat temeinic.  Am pus în pungi pe care am scris vârstă pentru care consider eu că se potrivesc şi le-am donat. Apoi am adunat elementele de birotică, foarte multe pixuri, agende, caiete, şi am scris ce conţine fiecare cutie şi cui se adresează.

Astel, m-am prezentat la Salvaţi Copii, unde am avut o experienţă tare frumoasă cu doamnele de acolo şi unde am predat personal lucrurile. Hainele plus lucrurile de birotică, mi-am dorit tare mult să ajungă în casele în care este prea multă tristeţe. Puteți contacta echipa aici.

Apoi am sortat bijuteriile şi accesoriile pe care nu le mai purtam. Am avut şi eu perioadele mele în care eram mai rebelă, mai dansam cu fetele prin cluburi şi am adunat accesorii pe care acum nu le mai vedeam inserate în viaţa mea cotidiană. Le-am donat pe grupul freecycle Bucureşti unde au ajuns la 2 doamne ce sper că se bucură de accesoriile mele de petrecere.

2. Verifica absolut tot înainte să împachetezi

Ştim cu toţii, avem cutii care au hârtii prin care nu ne-am mai uitat de ani de zile. Sau pixuri care nu mai scriu, sau plicuri îndesate aiurea şi multe lucruri nefolositoare pentru viitor. Puneţi un pahar de vin, lăsaţi o muzică frumoasă să ruleze şi începeţi să sortaţi. Eu am umplut pungi întregi de reviste, hârtii, plicuri ce nu îmi mai trebuiau deloc şi pe care le-am dus la reciclat. Astfel, am rămas cu foarte puţine lucruri de care avem nevoie.

3. Donează electrocasnicele vechi

Deşi sunt foarte mare fan stil de viaţă eco şi minimalist, trebuie să recunoaştem că durata de viaţă a unor electrocasnice este destul de scurtă sau, şi-au făcut veacul suficient lângă tine. Eu am avut un blender, un aspirator, un toaster şi o periuţă de dinţi electrică pe care nu le mai voiam în noul apartament. Le-am şters, le-am împachetat şi le-am dus în cutiile special amenajate în  magazinul Altex din Afi Cotroceni. Tot acolo am dus şi bateriile uzate, tot spre a fi reciclate. Dacă doriţi, mai este şi varianta de buy back dacă doriţi să schimbaţi acel aparat.  În cazul în care cantitatea de produse este foarte mare, luaţi legătura cu echipa RoRec, eu cu ajutorul lor am reciclat foarte multe aparate, sunt foarte amabili şi foarte profi. Echipa eco o găsiți aici.

 

4. Vinde ce nu îţi mai place sau nu îţi mai vine

shoeeesAm avut pantofi foarte frumoşi, însă tocurile de 12 nu prea mai fac parte din agitaţia mea cotidiană, în plus, unele modele nu îmi mai plac sau, dat fiind faptul că merg foarte mult pe jos, forma piciorului meu s-a schimbat foarte mult şi acum chiar şi la pantofii sport port 39.5. da, ştiu, sunt o finuţă :))

Nu prea am de ales, pur şi simplu mi s-a mărit piciorul iar unii pantofi vechi nu îmi sunt confortabili. Deci platformele precum olx sau grupurile de pe Facebook mă ajută să vând articole ce nu îmi mai sunt de folos.

Cine mă cunoaște știe cam ce slăbiciune am pentru pantofi și colecție frumoasă (incă) mai am. Recunosc că aici am avut și sprijinul părinților mei care au venit și m-au ajutat să duc din pantofi. Aici se pot insera pe un ton accelerat întrebările Cum ai putut măi să îți cumperi atâția? Toți pantofii ăștia tu i-ai purtat pe toți? Cred că indiferent de vârstă, tot mai ești certat de părinți 🙂

5. Gestionează eficient toate produsele

Eu am folos cutii mari, sau foarte mari în care am pus: lucrurile de la baie, de igienă personală + cele de curăţenie, cutie cu produsele de la bucătărie + veselă (eu a avut foarte puţină), hainele în cutii mari, apoi cosmeticele, cărţile, prosoapele, dulapurioaele şi câteva cutii mici cu diferite produse ( de curăţat pantofii spre exemplu). Nu m-am ambalat haotic iar lucurile le-am ştiut foarte bine gestionate.

6. Curață din timp dulapul din bucătărie şi frigiderul 

Evită să cari produse pe care oricum nu le-ai folosit. Cutia aia veche de ceai, zahărul ăla întărit sau sarea aia veche chiar cred că poţi lejer să le găseşti un loc la tomberon. Ceea ce nu  ai folosit în ultimul timp deloc este clar că nu îţi este de ajutor nici în viitorul apropiat

7. Fii eficient, practic şi încearcă să ajuţi

Când m-am mutat de la penultima chirie am avut şi mobilă, da, da. O minunăţie :))  ideea este că acum când m-am mutat nu o mai voiam.  Şi aici, am ales să donez, şi am colaborat super bine cu echipa Caritas. Am programat totul, au venit băieţii cu o maşină foarte mare şi am donat un pat dublu, un şifonier foarte mare, 2 comode şi 2 covoare. Ideea era că le-am donat curăţate şi şterse şi ştiu că au ajuns în casa unor oameni pe care norocul i-a ocolit recent.  Echipa Caritas o găsiți aici.

Ce vă recomand cel mai mult? Să fiţi organizaţi şi concentraţi.  În timp se strâng mai multe lucuri decât crezi, iar atunci când te muţi îţi împovărează tot episodul. Donaţi, dăruiţi, nu fiţi egoişti! Sunt oameni nevoiaşi care aşteaptă ajutorul!

Acum în această pandemie mă bucur că am liniştit apele “la casa mea “ şi sper cât de curând să putem ieşi din casă într-un mediu sigur şi sănătos.

Vă rog stați acasă. Un film bun, cărți, discutați cu cel cu care locuiți, sunați acasă, sunați un prieten vechi, gătiți, pregătiți lucruri de donat. Stați acasă, pur și simplu.

Vă pupă Vîrgolici,

 

Facebooktwittermail