Țac pac!

Mă întorceam astăzi rapid de la birou să mai rezolv nişte treburi prin oraş. Dat fiind faptul că nu am stat constant în Bucureşti mai aveam mici chestii de bifat. Aveam în minte nişte balerini pe care voiam să îi repar, într-un moment de neatenţie le-am rupt fundiţa. Se puteau lipi uşor, însă i-am lăsat într-o cutie cu gândul că îmi găsesc eu timp pentru ei. Astăzi aveam treabă pe la Piaţa 1 mai şi văd un magazin din acela comunist cu tot felul de chestii, unde sigur aş fi găsit şi un adeziv. Da, mi se pare că e ca în viaţă, întâi încerci să repari un lucru apoi dacă nu mai are nicio şansă îl arunci; cum întâi porţi discuţii şi vezi unde există o rezolvare înainte să abandonezi lupta.

young-bored-woman-expresses-his-annoyance-boredom_4n8dxt-9g__F0000Magazin cu uşi vechi, miros pregnant de igrasie. Intru las în urma mea un şcârcăit puternic, uşa obosise, la fel şi doamna vânzătoare. Mă rog, mult spus doamnă; o femeie pe la 50-55 de ani, cu un maieu prin care îi vedeai sutienul ales mărimea nepotrivită. Salut, detaliez problema balerinilor şi dacă mă poate ajuta cu un adeziv.  Doamna ridică din sprâncene şi cu o voce plictisită scoate din ea un mic dragon:

  • La cizmar, dragă! La cizmar. Cum să îţi lipesc eu opincile?

 

  • Nu dumneavoastră, dacă aveţi cumva un adeziv pentru pantofi. Asta voiam să ştiu.

Doamna îşi dă ochii peste cap, eu îmi dau seama că nu am nicio şansă şi plec.

Clipesc a uimire şi îi las companie uşa la fel de scârţâită că ea. Merg puţin şi văd un magazin din acela turcesc cu tot felul de nimicuri în care sigur găseşti ceva să îți placă. De prin magazinele de genul mi-am mai luat rame foto sau căni drăguţe pentru cadouri. Deschid uşa, un turc bătrân cu o română stâlcită încununată de un accent turcesc, îmi zâmbeşte pe sub mustaţa căruntă:

  • Sărut mâna! Cu ce servim domnişoară?

Îi explic iar ca la medic problema iar omul zâmbeşte că într-o reclamă de teleshopping.

  • Aici am soluţia pentru dumneavoastră! Țac – pac cel mai bun adeziv! Am lipit adidaşii la băiat şi fără probleme! Cel mai bun! Încredere în mine!

Zâmbesc amuzată de accent şi încântată de dechidere şi scot portofelul să achit. Turcul trage adezivul spre el:

  • Dacă nu e bun, mâine la mine înapoi! Garantez pentru el.

Eu iarăşi zâmbesc aprobator, salut şi plec din magazin.

Contestăm mereu că străinii au acoperit piaţa, că e greu să mai vindem produse româneşti când piaţa e invadată de turci sau arabi. Dar turcul îţi vinde, nu zbiară, turcul propune nu trântește uşi. Ştiu să vândă şi au arta conversaţiei, pe când doamnele noastre din magazinele comuniste în pragul falimentului abia aşteaptă să te vadă ieşit pe uşă să poată croşeta în linişte.

Şi da, balerinii sunt lipiţi și arată ca noi. Tac- pac, e uşor să fii amabil!

Sursa foto. 

 

Please follow and like me:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *