Amintiri usturătoare din tinerețe

Când am venit în anul întâi de facultate în București, eram o roșcată cu părul scurt și planuri lungi. Eram de zece ori mai guralivă ca acum, de zece ori mai sălbatică și mai curajoasă. Între timp, am îmbătrânit și mintea mi-a mai venit la cap (doar mi-au dat măselele de minte acum doi ani : ))

In facultate nici nu am vrut să aud de chirie, mi se părea ca financiar este prea mult și mă priva de experiența numită CĂMIN. Este un întreg periplu, o experiență aparte din care nu ai cum să nu pleci mai răbdător, mai mirat, mai amuzat. Am stat 3 ani în căminele puse la dispoziție de minunata Universitate din București. Prima oară am primit cămin în Fundeni – cea mai creppy experiență ever. Pentru cine nu știe, căminul e în curtea Institutului Fundeni, lângă Crematoriu, undeva în câmp. Am stat 6 luni, timp în care singurul avantaj a fost că am slăbit.  Totodată, când îmi amintesc și partea bună este că am avut colegi de palier foarte drăguți, alături de care trăiam mai cu amuzament haosul din cămin. Apoi m-am mutat în Grozăvești, apoi în Kogălniceanu. Peste tot au fost avantaje și dezavantaje. Pe primele le știm cu toții: chefuri, nu aveai stresul cheltuielilor, suma de plată la cămin era foarte mică, aveai colegi foarte faini (unii) și trăiai mai profund studenția. Însă există și dezavantaje în viața de cămin, pe lângă deranjul ca nu poți dormi când vrei tu, sau că alte fete din cameră erau în război cu apa, sau ascultau muzica foarte tare, pe mine cel mai rău mă deranjau băile la comun. Deși erau renovate, curate, fetele le murdăreau ceva de groază; pentru cine a stat la cămin știe că băile de baieți erau mult mai curate decât băile de fete, care erau megamurdare iar unele domnișoare, ne blocau psihic ce puteau lăsa în urma lor. Pentru mine, partea cu băile a fost cea mai delicată și incomodă. Așa că, încet încet au început să apară și micile probleme, alergii, bubițe dar și cumplitele infecții urinare. Doamne, prima dată când m-a lovit ghinionul am crezut că îmi dau comandă de cavou, deja voiam sa fie cu imprimeu de ziar și să scrie martiră a băilor de la căminele studențești. Pentru cine a pățit, știe despre ce e vorba. Pe lângă usturime și disconfort, dacă problema se agravează și ajunge la rinichi, se oprește orice formă de speranță. Îmi amintesc că am avut o infecție mai gravă, în care mă dureau rinichii atât de tare încat nu mă puteam întoarce, nu mai puteam respira, stări de vomă, amețeală, ceva ce nu doresc nimănui.

barzaCu tratamente și cu foarte multă grijă am scăpat și nu prea am mai avut probleme. Însă pentru noi, cele pățite, Barza aduce mai multe salvări pentru a ne face viața mai puțin usturătoare. Găsiți în gama lor șervețele intime, produse calitative de igienă și teste care să ne răspundă întrebărilor. A, plus plasturii magici pentru zilele când vrei doar să zaci în pat. Eu sunt foarte mare fană plasturi ce salvează zilele mai grele, îi iau cu mine prin călătorii și îi folosesc cu mare încredere.

Fetelor, deși este un subiect tabu și poate considerat de unii rușinos, sunt întâmplări normale din viața provocatoare de femeie.

Puternice să rămânem!

#VăpupăVîrgolici

 

Please follow and like me:
0

Când nu îţi place ceea ce faci

Am rărit dimineţile în care iau maşina la birou ca să mă întorc pe jos acasă. Bifez şi mişcare şi evit şi traficul. E win win situation. Plus că pe drum mă mai opresc în tot felul de magazine unde ştiu eu că găsesc haine drăguţe sau chestii de decor.

Astăzi însă mi-a sărit în ochi o nouă clinica stomatologică şi cum am în plan să îmi pun aparat dentar,  clinica arăta foarte bine la exterior, zic hai să intru să verific ce preţuri au (momentan cercetez terenul).  Intru, o domnişoară la recepţie, total debusolată, o salut și o întreb ce preţuri au la aparatele dentare, atât pentru cel de safir cât şi pentru cel clasic. Se uită la mine de parcă am întrerupt-o din ceva important, şi mă întreabă aşa pe sub sprâncene, ce anume doresc? Că ea nu prea înţelege.

Repet întrebarea, zice că nu ştie, se duce să întrebe o asistentă. După vreo  8 minute vine, şi îmi spune că 3400 lei cel cu safir, 2400 cel clasic. Zic ok, iar consulatia iniţială şi cele lunare?

  • Cum adică cele lunare?
  • Este un control lunar în care îţi schimbi sârmele, curață aparatul și ce nu e în regulă pe acolo.. zic eu surprinsă, căci ea ar fi trebuit să ştie, chiar dacă e la recepţie, ştii şi tu puţin ce se petrece la locul tău de muncă.

doamna plistisitaMamă, aşa ce faţă a făcut, că nu ştie, probabil intră în preţul aparatului, nu ştie elemente din astea.

Îi zic, ok, lasa, m-ai ajutat suficient. Şi plec cu gândul că degeaba au investit atât în aspectul clinicii, dacă serviciile de informare sunt praf.

Plec apoi la pas, şi intru într-un magazin de rame foto, aveam nevoie de câteva rame şi să adresez o întrebare. O doamnă trecută de prima tinereţe, plictisită, care în timp ce întrebam dacă are rama din lemn ea se chinuia să încarce ceva pe whastapp, se uită la mine şi îmi ordonă:

  • Dupa colţ, dreapta! E plin cu rame! Plin domnişoară!

Eu mă uit aşa la ea, zic staţi calmă să nu vă crească tensiunea, aleg eu rama. Cumpăr una, îi cer bon şi îşi dă ochii plictisită peste cap.

Plec din magazin şi mă gandeasc că domle poţi să ai dreamjob dacă nu ai atitudine mai deschisă, mai amabilă, nimeni nu îţi trece pragul a doua oară.

Am o reală problemă cu oamenii care îşi urăsc meseria sau care nu au chef să o facă, am o problemă cu femeile care te scanează aşa sfidător şi apoi îţi răspund la întrebare  mârâind şi care nu ştiu să se facă plăcute.

Perfect dent parcă e clinica de pe Ion Mihalache unde chiar aş fi vrut să îmi pun aparatul, pentru că e foarte aproape şi de casă şi de birou, însă am abandonat ideea, pentru că dacă o fată simplă nu are chef să mă ajute, de ce aş încerca şi mai departe. Poate medicii sunt buni sau restul personalului mai amabil, însă prima experienţă m-a făcut să las uşa la fel de închisă precum ochii domnişoarei de la recepţie.

Voi căuta şi un alt magazin pentru rame foto, mai ales că sunt foarte mare fană fotografii printate şi înrămate, pentru că ideea de a avea iarăşi contact cu doamna  crizată nu mă încântă.

Indiferent de tehnologie, indiferent de cât de mult evoluează aceasta, contactul uman tot te influenţează şi îţi dictează alegerile.  Chiar dacă ai o simplă tangență cu persoana respectivă, îți dictează decizia.

Sursa foto.

#povestileluiVirgolici

 

Please follow and like me:
0