Morala zilei

Când eram mică, mama se chinuia să îmi prindă părul, niciodată un elastic nu era suficient de mare; când îmi împletea părul mă plângeam că mă “doare părul”. Eu aveam mereu ditai claia de pâr, des, lucios, mult, cu volum și visam cu lacrimi aproape, să am și eu ca toate fetele părul drept și fin.

În fragedă tinerețe ba îl uram, ba îl iubeam, ba aveam bucle perfecte, ba păream că am venit cu capul afară de la Tecuci la București. Și spuneam fetelor, băi vreau să am și eu mai puțin păr, și dacă mi-ar cadea, nu m-ar deranja.

Aparent universul nu e nici surd, nici indiferent, iar de câteva luni am atât de puțin păr încât îmi este frică să bag mâna în el, pentru că ies cu ea plină de păr. Când mă spal, efectiv adun mult par, pe jos în casă când aspir adun păr, la birou în jurul scaunului meu este par iar în mașină adun 20180829_081711firele de păr.

Cam de o săptămâna sunt foarte panicată, pentru mi se pare că s-a rărit atât de mult încât îmi simt fruntea mai goală și inima că îmi bate mai tare. Astăzi o să merg la farmacie, și deși eu nu iau pastile, mă voi întoarce la Anacaps, cele ce au dat randament acum vreo doi ani, când am avut un episod asemănător.

Deși eu dimineata trag de el, îl așez în toate formele, îl prind, îl prind strâns, saptămâna aceasta l-am lăsat rebel, doar l-am îngrijit cu produse, evident, pentru căderea părului și nici măcar peria nu am băgat în el. Așa rebel și ondulat e, și sincer, pâna și mie îmi place cum stă; chiar daca e în toate direcțiile.

Morala a la Vîrgolici: karma nu doarme, nu are concediu, nu cereți lucruri dacă  știți că nu puteți duce consecințele.

My hair, I love you!

 

Please follow and like me:
0