Curățenia de primăvară

Cum eu încă trag speranță că vremea de afară are doar o stare proastă și o să își revină cât de curând, doresc ca adevărata primavără să mă prindă cu ordine și disciplină. Și în viață și în casă.

Recunosc, în ultimul timp am cam exagerat cu cumpărăturile și am ajuns în punctul în care nu mi se mai închid ușile de la sifonier, nu mai am spațiu pe stander și nici pantofarul nu mă mai iubește la cum îl închid. Așa că, am decis să fac o mega curățenie, și să donez multe haine, genți și  încălțăminte.

blogAm tricouri și bluze purtate de câteva ori, rochii purtate doar la câteva evenimente și genți de care m-am plictisit prea repede sau nu au fost stilul meu, asa că, marea mea dorință acum este să ajungă în casa cuiva care chiar are nevoie de ajutor. Nu sunt uzate, nu îmi bat joc de oameni, ci doar sunt purtate foarte puțin timp. Ori nu mai fac parte din decorul meu vestimentar cotidian, ori nu îmi mai vin, ori nu le mai iubesc ca inainte. Eu la ce nu mai țin, renunț.

Așa că am:

  • Tricouri
  • Bluze
  • Blugi
  • Fuste
  • Rochii
  • Genți
  • Cizme
  • Pantofi
  • Eșarfe

Ideea este că aș dori să ajungă undeva unde chiar este nevoie de acestea, aș dori să însenineze ziua unor copii fără speranță, să facă  ziua mai bună unei femei ce nu își permite o geantă sau să aducă zâmbetul pe buze unui copil ce nu știe ce înseamnă răsfățul. Oricât nu sunt eu fană a copiilor, absolut orice copil are dreptul la o copilărie frumoasă, iar dacă viața nu l-a ajutat, putem noi între noi, deoarece, pentru oamenii cu identitate, viața nu este numai despre mers la muncă, plătit rate și facturi și un concediu all inclusive pe an. Este despre zâmbetul tău ce vine din zâmbetul altora, este despre oferirea ajutorului fără a cere ceva în schimb, este despre a fi om într-o lume de roboți.

Așadar, daca știți o asociație serioasă, care poate face minuni sufletești cu hainele donate de mine, sunt deschisă. Chiar imi doresc să ajungă undeva unde este nevoie de ele, și unde, un rucsac pentru școală este dorința pentru Moș Crăciun.

Ma găsiți aici, mă găsiti pe Facebook sau la telefon.

Hai să ajutăm oamenii ce nu mai văd  răsăritul și pentru care bucuria mare vine din efortul nostru, cât de mic.

 

Please follow and like me:
0

Duminica în România, cu soare a fost

Este unul dintre primele weekend-uri după mult timp în care sunt în Bucureşti.  După câteva ţări, şi câteva experienţe foarte frumoase, în acest weekend am stat acasă. Acasă în sensul de oraşul care de nouă ani îmi e acasă, căci acasă în adevăratul sens al cuvântului rămâne la ai mei.

Ieri am fost gospodină, am gătit, am făcut curat, am pus haine la spălat, iar astăzi, am luat-o la pas, şi am făcut ceea ce ador: să merg în neştire pe jos. Mi-am pus căştile, Mircea Baniciu mi-a fost 90% din timp în cap şi  patru ore mi-am dus paşii printre gânduri. Soare, departe de parcuri sau aglomeraţie, eu cu gândurile mele, reuşind să mă detaşez de tot ceea ce uneori nu funcţionează cum mi-aş dori.

După ce mi-am făcut numărul de kilometri, m-am oprit la piaţă să îmi cumpăr cele necesare pentru a mă aventura în a gătitului artă. Am băbuţele mele în piaţă, de care chiar îmi era dor, şi astăzi când mă apropiam de tarabe, le văd zâmbind:

  • Aoleu, mamă, unde ai fost? Hai că avem rucola şi toate bunătăţile. Chiar vorbeam cu Mărioara, unde e  fata aia zâmbăreaţă?

IMG_20180311_153216Îmi cumpăr spanac, salată verde, ceapă verde, ridichi, rucola, dovlecei și pătrunjel. Îmi salut băbuţele drăguţe, îmi urează să mă mărit mai repede, că mereu gătesc doar pentru mine, şi că atunci când o să iau pentru doi, o să facă reducere. Cum să nu le ador? Ştiţi că iubesc să am o relaţie frumoasă cu oamenii, mereu mi-am dorit să mă salut în piaţă cu tăranii pe care îî admir, să mă salut cu vecinii de la birou, şi cred cu tărie că viaţa are mai mult farmec şi e mai plină de zâmbete când ne îndepărtăm de automatisme, şi chiar am bucuria ca într-o lume de supravieţuitori să trăiesc cu gramul de bucurie dat de tangețele armonioase.

salata 1Ajung acasă, îmi pun iarăşi muzică, şi mă apuc de gătit. Fac o salată enormă, delicioasă, condimentată cu oregano şi piper, timp în care îmi pun în tigaia de teflon câteva bucăţele de dovlecel, şi acestea condimentate puţin. Mi-a ieşit o salată absolut perfectă, ce îmi aducea aminte de salatele mâncate acasă în salataMoldova în postul Paştelui.  Salata am asortat-o cu un ceai mirific, din Grecia, pe care îl recomand. Se numeşte Ceai de munte şi este foarte bun, are un gust uşor amărui însă perfect îmbinat cu un miros dulce.

Mi-am scos ceaiul pe băncuța din curtea casei, mi-am luat laptopul şi tot cu muzica după mine, mă bucur de o duminică zen. Până la următoarea plecare nu mai e mult, şi vreau să mă ţin de ideea ce îmi e crez în ultima perioadă: timpul nu se mai întoarce, nu e loc de regrete când sufletul îţi e hrănit de micile bucurii, orice faci să fie asumat şi niciodată să nu laşi gândurile cu semnele de întrebare să îţi umbrească sufletul. Atât timp cât ai sănătate, oameni frumoşi în jurul tău, o meserie cu satisfacţii, viaţa e un dineu perfect.

Zile armonioase să aveți,

Vă pupă Vîrgolici!

Please follow and like me:
0