Mișcarea, misiune grea

Cred ca fiecare dintre noi este afectat într-o măsură mai mare sau mică de sedentarism. Birou, laptop, telefon, mașină, acasă, în oraș, cu siguranță stilul de viață ideal nu îl ducem, sau cel puțin în cazul meu e departe de șabloanele corecte, recomandate de medic.

Anul trecut mergeam de trei ori pe saptămână la sală, anul acesta recunosc că am tras chiulul grav. Știu că nu ar trebui să existe scuze însă după birou numai de sală nu am chef, sincer, plus că am fost mult plecată, și după 8 ore la muncă parcă aș ieși să beau un vin în oraș nu să merg să fac miscare. Da, știu că e greșit. 😀

De vreo două saptamani o durere de coloană nu îmi dă pace, și mă simțeam și mă vedeam cocoșată când aruncam o privire în oglindă. Mă mai surprindeam în vitrine și vedeam că merg ca  o babă. Toate ca toate însa eu mereu am avut umeri frumoși și am stat dreaptă, peste această problemă chiar nu pot să trec. Am avut o profesoară de dansuri în liceu, care urla la mine și la semafor: Vîrgolici, stai dreaptăăăăă!.

Cum afară e urat, chef de sală nu am, am decis ca propria casă este un loc ideal de făcut mișcare 😊)

Aseară, după ce am băut un litru de ceai, ca să scot apa aia ce rămâne în organismul meu, am luat o pătură de sală, primită acum vreun an de la Solgar, m-am echipat și mi-am pus corpul la treabă. Am ales de pe Youtube câteva filmulețe cu antrenamente, și încet încet am avut grijă să aduc corpului meu ceea ce avea nevoie – oleacă de mișcare care să imi rearanjeze oasele 😊)

Dupa 40 de minute deja parcă mă simțeam mai bine. Dupa ce m-am întors pe toate părțile, să aduc corpului sclipirea de pe vremuri, am aplicat și la duș, tot un tratament:

– gel de exfoliere de la Gerovital – bunicel

– spumă de duș de la Nivea – minunată!

– ulei de duș Dove – minunat!

photoFolosesc o perie de duș pentru masaj, luată din D&M foarte, foarte bună, care mă ajută și când îmi simt picioarele foarte grele, ori după o zi pe tocuri, ori pentru că mi se umflă de la căldură. M-am rasfățat cu laptele de corp de la Melvita – super cremos și hidratant, apoi cu crema anticelulită de la Elmiplant și în final cu uleiul de corp de la Dove.

Mâine mă duc la masaj și sper ca în această săptămână să mă mobilizez să revin la obiceiul meu number one – mersul pe jos.  Bineinteles, trag de mine ca exercițiile de aseară să fie doar începutul și să reușesc să îmi fac un obicei.

Aveți grijă de voi, nu ignorați problemele, și dacă eu am putut în micul meu apartament, oricine poate. Saltea, haine de sală, apă și un TV pe care să lasati un antrenament. Nu e greu, voința și răbdare să avem.

Vă pupă Vîrgolici!

Please follow and like me:
0

Porțelan de bohemia

Deşi e sâmbătă, am avut o zi plină, şi a  trebuit să bifez mai multe lucruri. Aseară mi-am băut vinul, am văzut un film şi dis de dimineaţă m-am întors la treburi ca într-o zi de muncă normală.

Am avut treabă prin oraş, a trebuit să trec prin zeci de locuri să rezolv chestii şi spre seară am mers până în Carefour să îmi cumpăr cele necesare trailui zilnic. Plus că în perioada următoare voi fi iar prin ţări străine, aşa că mi-am făcut stocul de câteva produse imperios necesare.

25552221_1619313838091180_7169908128056277386_nPe lângă cosmetice, produse de îngrijire, chestii necesare pentru casă, am trecut şi pe la raionul cu produsele mele preferate: paharele. Cum am mai spart două, trebuia să îmi cumpăr încă unul, cu dimensiunea ideală, în care seară îmi pun poţiunea magică. Este identic cu cel din fotografie. Şi da, aceasta este o instalaţie cu struguri, o ador! Îmi ţine loc de veioză şi mă reprezintă. Plus că la mine în casă sursele de lumină sunt o problemă, becul de pe hol s-a ars iar cel din dormitor funcţionează doar uneori. Aştept unul dintre cumnaţii mei să mă salveze. 😀

Bun, revenind, continuam cumpărăturile şi în timp ce analizam ce alte pahare aş mai putea să mai cumpăr, un cuplu lângă mine, deloc silenţios face schimb tensionat de replici. Ea, cu o blăniță gri  tare drăguţă, cu botox şi un blond îngrijit. El în trening, pe fund îi scria Armani şi vesta mov pe care mare scria Nike. Învârtea cheile cu nervi, şi la fel învârtea şi destinul domnişoarei. O roagă să se mişte mai repede, că deja sunt în hypermarket de două ore.

  • Uite iubitule, veselă din asta vreau, porţelan de bohemia. Spune ea arogantă.

Până să întorc coşul, am văzut cum omul s-a făcut roşu, roşu, cum îşi ridică puţin şapca, şi începe:

  • Serios, fă? Porţelan îţi trebuie? Ai uitat când îţi spărgeai dinţii în lut la tine la ţară şi acum vrei porţelan? 

Pe cuvânt că  am plecat ruşinată eu de ruşinea ei şi de penibilitatea situaţiei.

Oh well, aşa se întâmplă când nu eşti stăpână pe propria viaţă, când nu ţi-ai conturat destinul singură.

Fetelor, luaţi viaţa în serios, nu în semn de noroc şi compromisuri. Munciţi, învăţaţi serios, absolviţi facultăţi bune, dobândiţi diplome cu care să aveţi pretenţii salariale. Da, e greu, e drumul mai lung însă e sigur. Plecaţi de la ideea că se poate. Stai la cămin, munceşti pe zece milioane la început, alergi, nu îţi permiţi orice parfum sau orice haină, însă după ce dovedeşti că ai învăţat, că eşti stăpână pe tine, ofertele vin, job-ul pe care îl doreşti îl poţi obţine şi ai independenţa ta financiară.  Plus că drumul în sine este frumos. Eu pentru nimic în lume nu aş fi stat în chirie în loc de cămin, am mers cu zeci de autobuze, am alergat după tramvai, am cărat borcane de zacuscă şi haine curate de acasă, am băut bere pe hol la cămin şi am dansat până la 5 dimineaţa, şi mai presus de toate, am prieteni cu care rezonez atât de bine pentru că şi ei, au fost cot la cot cu mine în tot acest drum superb.

Da, am mers cu fetele la mare cu trenul şi am stat în picioare, am mers în club de fiţe în Mamaia în rochie de 30 de lei luată de la reduceri, am mâncat covrigi pe bancă în faţa căminului, ciorbă la doi lei de la cantină  şi toate mi-au dat puterea şi bucuria de fi autentică astăzi. Amintirile, studiile, diplomele, niciun băiat nu mi le poate lua, şi viaţa există mereu după fiecare băiat ce am decis că e doar o filă, nu cartea în sine.

Și să fim serioși, bărbații sunt în mare intimidați de femeile puternice, așa că propria putere îți ofera încă un filtru ca să îți dai seama dacă e de luat acasă sau de trimis acasă.

În timp ce m-am distrat, în timp ce am intrat cu sticle de vin în cămin învelite în afişe, spunând portarului că este lapte, viaţa am luat-o în serios, am ştiut că vreau o carieră şi nu un loc de muncă, faptul că vreau să mă descurc singură.  Logic că m-am impiedicat și eu de zeci de ori, însă bucuria reușitei are în spate strădania încercării.

Nu că sunt un model, dar spun că se poate. Alegerile fac diferenţa între a pune ochii în pământ cu supunere şi a pune piciorul în prag şi să laşi omul să se ducă unde vrea. Viaţa e prea scurtă pentru sacrificii atât de mari.

Demnitate de porțelan să avem.

Vă pupă Vîrgolici!

p.s. poveștile frumoase despre și cu băieți frumoși le voi scrie pe toate la pensie, acesta e planul 🙂

Please follow and like me:
0

O dimineață de joi

Dimineață, pe la 06.10 mi-a sunat alarma, la 7.20 am plecat din casă spre muncă. În timpul ăsta, m-am chinuit să acopăr la ceea ce corpul meu nu vrea să renunțe – retenția de apă.

Am mai discutat într-un articol, sau mă rog în mai multe, de faptul că această problemă e foarte greu de ținut sub control, niciun medic nu are o soluție, rețin apă chiar dacă am uitat ce gust are sarea,  însăăăăăăă racul nervos din mine nu se lasă bătut.

Așa că, pe baza experienței, duelul meu cu apa care nu vrea să plece, continuă. Formula de atac, în zorii dimineței:

1233multă apă: cui pe cui se scoate.

cafea cu zeamă de lămâie: pe lângă faptul că îi ador gustul, are efect foarte rapid curativ. Fără zahăr, fără miere.  O perioadă am înlocuit zaharul cu mierea, acum am scos și mierea din schemă, și am în plan să renunț de tot la ceea ce înseamnă zahăr/dulciuri.

-ceai de păpădie: și-a mai dovedit fidelitatea și m-a ajutat în mai multe situații, fiind grabnic ajutător :))

Cam așa arată biroul meu, iar până pe la 12.00, când am niște întâlniri, sper să mă dezumblu.

IMG_20180111_074659Singurul avantaj, pentru că eu mereu văd partea plină a paharului (doar am rădăcinile în Moldova) este că mi se umflă buzele, și as putea fi imaginea oricărui salon de botox. 100% natural,  doar puțină sare ieri, într-o salată. În vreme ce saloanele cer sute de euro, eu ieri doar am mâncat ceva puțin sărat. Așa se face economie.

Menționez faptul că aseară am băut o bere fără alcool, și cred că al meu corp e supărat că l-am privat de clasicul și nemuritorul pahar de vin de seară. Însă nu am putut să car tot ce mai aveam în portbagaj și am abandonat sticla de vin, în ideea în care o beau în seara asta. Acum îmi pare rău.

 

Să aveți o zi cu sare și piper!

Please follow and like me:
0

2017 – te-am iubit oricum

Anul căruia i-am cântat prohodul, a fost pentru mine unul frumos. Foarte chiar, cu bune, cu rele, a fost unul dintre cele mai antrenante.
Ca să încep de la exterior, am renunţat la febleţea mea, brunetul, şi aici mă refer la culoarea părului. În părul meu, culorile mixate îşi fac acum de cap în a mea podoabă. Cum anii trec, tot la exterior am avut mai multă grijă, un ten îngrijit şi cu mai multă atenţie, creme, măşti, uleiuri (foarte multe) şi protecţie crescută. De cearcăne şi de retenţia de apă nu am scăpat complet, însă bătălia este în curs de desfăşurare, şi sunt şi perioade când eu sunt în avantaj.

Anul acesta am fost plecată mult, şi asta mi-a plăcut la nebunie. Ador să fiu pe drumuri, ador să explorez alte meleaguri şi inima îmi creşte când îmi fac bagajele. Am clipit cu bucurie în apusuri perfecte, am savurat cu încântare câte un vin bun în fiecare ţară în care am ajuns. De ajuns, am ajuns în multe locuri, însă niciodată nu o să uit de unde am plecat, dintr-o familie superbă, pe care o ador, o familie gălăgioasă, cu mulţi oameni, oameni pe care îi sun când îmi e bine dar şi când îmi e greu, acei oameni cărora mă pot confesa cu încredere şi care ştiu că ţin la mine. În aceeaşi categorie intră şi prietenii mei, cei fără de care paharele de vin şi halbele de bere ar fi mai seci, iar amintirile sunt mereu cu lacrimi, lacrimi de râs.

Da, nu aş putea trăi fără tot acest ansamblu, nu aş putea supravieţui emoţional fără oamenii cu care râd, plâng, facem haz de necaz de unele ghinioane şi ciocnim mereu cu veselie. Tot în acest agitat an, am botezat un băiețel delicios, am un finuț cu niște fălcuțe superbe și pe care îl iubesc enorm.

În 2017 am fost pe stadiul single, tot anul. Da, da, nicio relaţie serioasă, niciun băiat care să îmi dea lumea peste cap sau de care să fiu atât de îndrăgostită încât să nu văd că este culoare roşu la semafor şi să merg râzând cu ochii spre soare. E oarecum un record, pentru că ceva ani am fost în relaţii, am dat explicaţii pentru cutia aia nouă de pantofi şi pentru orele târzii la care ajungeam acasă. În acest frumos an, mi-am dedicat timpul mie, mie, mie. Am trăit solitudinea în toată bucuria ei, şi da, chiar recomand să vă luaţi o perioadă în care să fiţi voi cu voi, să vă redescoperiţi, să faceţi orice tabiet şi să trăiţi viaţa EXACT cum o doriţi. Ştiu că mulţi au un sentiment de milă, şi îi văd cum fac ochişorii ca a unui labrador, şi parcă şi-ar dori să mă consoleze; însă revin: single not lonely. Un vin în curtea mea, o carte în patul meu enorm, o baie cât de lungă vreau eu şi nopţi lăsate fix unde are chef sufletul meu. Am ieşit dintr-o relaţie despre care am spus că nu o să vorbesc niciodată public, în ciuda întrebărilor, nu îmi spăl hainele în public, şi deşi aş avea multe de spus, cred că trebuie ca ceea ce se întâmplă în viaţa privată, să rămână departe de taste. Ioana îmi ştie orice poveste, vedeţi la ea dacă merge cu şantaj sau cu o sumă enormă ca să vă povestească tot :))) ( glumesc, am încredere oară în ea).

Revenind, nu, nu o să detaliez niciodată ultima poveste care a durat nişte ani, nu o să intru în detalii, însă am un singur sfat, când ceva pute a mucegai, nu închideţi frigiderul. Aruncaţi gunoiul.

Un an în care trăirile nu mi-au stat departe, în care am trecut prin zeci de stări, în care mi s-au întâmplat foarte multe lucruri bune, dar şi lecţii. Anul în care am învăţat să îmi cultiv un pic mai mult răbdarea, să înţeleg că oamenii mint pentru că se mint, că vorbele nu înseamnă nimic dacă sunt aruncate precum petalele în mare, şi că da, eu o pot lua oricând de la capăt şi să iert şi să uit minciunile, însă cel ce le lansează, pescuieşte în propria conştiinţă aceeaşi mizerie pe care a pus-o ca momeală.

IMG_20171231_222304Dragă 2018, te rog să îmi aduci la fel de multe buze muscate, băieţi frumoşi (înalţi), nopți memorabile, mulţi pantofi, cât mai multe bilete de avion, costume de baie, multă muzică, vin bun şi aceeaşi pasiune de a munci.

Vă doresc tuturor să aveţi credinţă, să găsiţi bucuria în lucuri mici şi să aveţi încredere în voi.

La mulţi ani, 2018!

Please follow and like me:
0