Trebuie să recunosc : m-a ajuns oboseala

Știu că acum este la modă cuvântul acesta „stres”. Toata lumea îl folosește cu aceeași lejeritate precum este folosit cuvântul „frustrare”. Eu spun doar atât –  m-a ajuns oboseala. Și încă nu îmi dau seama daca este o carență de vreo vitamină însă cu siguranță s-au schimbat unele lucruri, și nu în modul pozitiv:

  • Mă trezesc greu, amân alarma – eu care nu aveam o problemă cu trezitul și pe la 6.30 deja mă spălam pe dinți. Acum pur și simplu trag de mine și papucii mei de cameră cu iepuri sunt târâiți cu oboseală prin casă.
  • Îmi văd cearcănele din elicopter. În cazul meu cearcănele sunt moștenite ( mulțumesc, Tati) și orice aș face, nu se tratează, însă le acopăr. Cât pot, cum pot. Cred că totuși nu am curaj pentru o operație acum, însă sunt episoade în care sunt negre precum cafeaua din care sorb acum.  În momentul de față sunt atat de proeminente încât cred că orice anticearcăn abandonează lupta. Plus că trăiesc cu teama de a mă rida, bineînțeles, proces de care îmi e teamă ca de un  rottweiler. Plus că ar fi și social drama, singură și ridată #omg.
  • Somnul îmi e mai agitat. Am avut și perioade de insomnii, și perioade cu un somn calitativ și profund. În ultimele luni, fenomenul care mă macină din copilărie, adică scrâșnitul foarte rău, s-a agravat, încât acum am distrus gutiera. Am decis că îmi voi face din silicon, nu din plastic cum am acum, chiar dacă este mai scumpă, însă îmi protejează dantura, în care oricum am investit foarte mulți bani și tot nu arată cum aș dori.

 

Ce am schimbat cât de cât:

  • Seara am rărit ieșirile în oras, am iesit când și când, o aniversare, o limonadă, un pahar de vin. Încerc să nu mai pierd nopțile și să îmi fac o baie relaxantă  sau să mă duc la masaj. Nu îmi iese intotdeauna, însă comparativ cu anii precedenți, este o schimbare majoră.
  • Încerc să mă ocup cât mai mult de ceea ce îmi face plăcere și mă relaxează. Apă. Apă. Apă. Adică, vizite cât mai dese la piscina, o seara în Therme (unde vă recomand cu încredere să mergeți), o plimbare de 20 minute cu căștile pe cap și abandonarea telefonului.

 

IMG_20170521_200421Știu că nu e grav, știu că e normal, însă sunt obisnuită să fiu mai tot timpul agitată, pe drumuri și îmi place stilul meu de viață. Nu mă suport eu adormită sau impiedicată, și nici nu îmi stă în caracter. Însă sunt momente și episoade când zborurile, agenda plină, diferențele de fus orar, telefoanele, problemele, chiar te compleșesc.

Vă recomand cu drag să aveți grijă de voi, și să prețuiți momentele de sănătate și să nu uitați că fresh este sentimentul care ne încantă pe noi dar și pe cei la care ținem. Și nu, nu îmi e teamă să îmi arăt și momentele de slăbiciune și oboseală.

Vă las să vă bucurați de weekend, eu momentan sunt abandonată în pijamale cu snoopy, papuci cu iepuri și un pahar de vin. A, plus că am gătit, curând postez și rețeta.

Vă pupă Vîrgolici!

 

Please follow and like me:
0

Cum să scoți pantofii banali de la naftalină

Oricât mi-aș da interesul, purtatul tocurilor tot nu este 100% dragostea mea. Deși mă descurc (cam toată perioada liceului m-am strofocat să învăț), îmi este mai comod pe balerini, conduc mai bine și bineînțeles intervine și motivul personal și anume umflatul picioarelor și transpirația abundentă a acestora. Însă deja este un subiect care mă incomodează la fel de rău precum problema în sine.

Acum ceva timp mi-am cumpărat o pereche de balerini negri banali, am zis că o să îi port, că mă salvează în diminețile în care nu am auzit alarma, în care îmi dau cu parfum în ochi sau caut cheile de la mașină cu disperare. Deh, dimineți de om împrăștiat uneori. Uneori.

Balerinii cu pricina i-am purtat o singură dată, și mi-au distrus picioarele. Foarte incomozi, un material rigid și dur. Însă cu șosete din alea groase, de lână, purtați o zi întreagă prin casă, balerinii mei s-au mulat foarte bine pe piciorul meu și nu am mai avut probleme. Totuși, parcă așa negri erau precum fața unei fete care mizează prea mult pe natural.

Balerini1Așa că am luat:

  • Prenandez
  • O pereche de cercei pe care nu îi mai purtam
  • Un patent

Am desfăcut partea din spate a cercelului, i-am pilit puțin, am luat balerini 2prenandez cu un bețișor și am turnat puțin, puțin și am ținut cercelul apăsat cam 2 minute. Am măsurat înainte că sa fiu sigură că sunt la fel, să fie la aceeași dimensiune și toată operațiunea a durat cam 20 de minute.

Voila, am balerini noi care chiar îmi sunt pe plac! 😀

3

Please follow and like me:
0