Când văd scenele din ziua de astăzi de pe străzile din București, și nu numai, simt că am fost cea mai norocoasă; am avut o copilărie super din punct de vedere alimentar. Bine, din toate punctele de vedere, însă despre alimentație vreau azi să arunc cu nervi în tastatură.
În toată copilăria mea, în afară de vaccinuri eu nu am știut ce sunt alea injecții, și nici medicamente. Eu nu lipseam de la școală pentru că răceam, nu aveam probleme, și tot timpul aveam foarte multă energie. Mă strigau au mei să întru în curte
și eu tot alergăm pe uliță, îmi încuiau ai mei poarta și eu săream gardul, am căzut și în flori, m-am lovit, mi-am rupt mâna, am sărit, m-am jucat, m-am bătut și niciodată nu am stat efectiv degeaba sau să zac în pat.
Toate aceste aspecte abia anii aceștia le-am conștientizat, când realizam încet dar sigur cât de sănătos am fost crescută și câte avantaje am avut toată viață mea de copchilă nebună.
Mergeam la sanie cu Gabi, sora mai mică, de care nu scăpam niciodată. Era ca un scai. Stăteam cu orele la sanie, iar când mama ne vedea pe uliță că ne îndreptăm spre casă, ne făcea suc de fructe. Și beam însetate sucuri miraculoase, pe care mami le făcea rapid și ne și plăceau. Arătau bine, erau colorate și erau delicioase. Mereu ni le punea în pahare frumoase, și nu comentam pentru că ne explicase frumos dar dur, că dacă vrem sanie, ne îmbrăcăm bine și bem și mâncăm ce zice ea. Super simplu, super sănătos.
Acum la 26 de ani, am aceleași reflexe. Mâncare sănătoasă, sucuri naturale, cât mai puține alimente puse în coș în supermarketuri și vechea replică “ pune mână și fă o salată că nu îți cad degetele”.
Acum am în reflex să mănânc natural, nu pentru că e la modă, ci pentru că am crescut printre legume și fructe, le observam procesul, le udam, mă jucăm cu tata cât udam rândurile, culegeam caise, apoi spărgeam cu tati sâmburii. Ruptura de natură și de curte m-a durut mult, tocmai de aceea îmi place să merg la piață să cumpăr mărar de la țăranii aia cu mâinile murdare de pământ, de aceea urăsc tot ce înseamnă produse importate, colorate și jegoase. Simt ruptura oamenilor față de propriile comori din pământ, simt cum oamenii sunt teleghidați. Merg să cumpere roșii. Aleg roșii și merg la casă, fără să se uite că roșia aia strălucitoare este din Spania și e pictată. Mai costă și 5 lei. Când afară, la piață, un țăran rupt de oboseală își număra cei 5 lei obținuți din două kilograme de roșii și numai el știe ce durere fizică și psihică îl trece.
Ieri eram în stația de autobuz și o doamnă pe la 35 de ani cu doi copii în față unui magazin “ Fornetti”.
–Tu ce vrei? Îl întreabă pe cel mare, care avea vreo 10 ani
–Perniță cu cașcaval și 2 cu vișine.
-Tu? Se răstește către cel mic în timp ce ochii piticului sclipeau către vitrină.
-Eu cu cașcaval și nucă.
-Bine, spune ea. Se pregătește să scoată banii.
Apoi se uită revelator la ei:
-Va e și sete, nu?
Ei dau din cap aprobator
-Vă rog și 2 sticle de cola la jumate.
Le împarte pachețele și aproape îi târâie după ea către mașină.
Sincer, această scenă a fost mai tristă decât imaginea unui cerșetor care așteaptă ecoul empatiei noastre.
Mai are sens să întreb cum poți în 2016, când ai atât de mult acces la informații să oferi copilului asemenea otravă? Efectiv îmi venea să mă duc să îi arunc la coș pernițele și toate rahaturile și să îi arăt că la Domenii este o piață foarte frumoasă în care găsești legume, fructe și semințe atât de bune încât ar putea renunța foarte ușor la maltratarea organismului unui copil nevinovat.
Da, știu, mâncarea sănătoasă este scumpă. O pungă de migdale micuță este 7 lei, o punguliță de caju este 10, o pungă de semințe de caise este 3 lei, iar prețul fructelor le știm cu toții. Este mai scump decât un 3 lei aruncat pe merdenele pline de zahăr, E-uri, aditivi, coloranți și alte nebunii. Însă, ai putea să adaugi încă 10 lei pentru sănătatea copilului tău și să faci un mixt de semințe, de biscuiți bio și câteva fructe. Întreabă saracu’ copil ce ar mânca? Mănâncă mere? Pune într-o pungă colorată, că să îl atragă mâncarea, 2 mere și câteva semințe, migdale, caju, nuci, alune de pădure. Dimineața fă un fresh de portocale, fă un ceai cu miere, găsește soluții. Nu îndopa copilul cu merdenele și cola. Îmi este mie milă de săracii copii, eu care nu am mare simpatie față de aceștia.
Însă mi se pare revoltător cum alegi calea simplă și toxică. Dincolo de hrană copilului este și hrana ta, ca femeie matură. Dacă tu mănânci tâmpenii, logic că îți târâi demoralizată copilul care deja cară un rucsac de 10 kile după el, nu ai chef, ești cu cearcănele până la gură, ești irascibilă iar vitrinele de chimicale ți se par salvatoare.
Eu nu sunt expertă în gătit, nu, nu mă pricep la modul ăla super mega tare să își lingă lumea degetele, însă mereu găsesc variante sănătoase, bazate mai ales pe experiența mea de “țărancă”.
Nu, nu am studii în domeniu, însă nu e greu să îți dai seama ce îi trebuie organismului, nu e greu să îți dai seama ce este sănătos, ce îți oferă energie.
Poate dacă în școli nu ar mai există cornul ăla și laptele și s-ar face meniuri sănătoase și tentante pentru săracii elevi, am avea alte rezultate și altă deschidere. Dacă oamenii ar da mai mulți bani pe mâncare de calitate și nu ar mai alerga după etichete am avea mai puțini țărani cu lacrimi în ochi, dacă am ști să ne hrănim sățios și bun nu am mai avea atâția oameni mult prea grași pentru vârstă lor.
Mai mulți bani pe mâncare de calitate, mai puțini bani pe etichete trecute prin filtre doar pentru opulență. Calitate, cantitate bine calculată, informații, căci dacă acum ni se pare scump, trebuie să ne imaginăm cât ne costă consultațiile la medici, stresul, disconfortul și mai ales banii pe medicamente.
Pune în balanță. Mai bine migdale decât Fornetti, nu?
