2017 – te-am iubit oricum
Anul căruia i-am cântat prohodul, a fost pentru mine unul frumos. Foarte chiar, cu bune, cu rele, a fost unul dintre cele mai antrenante.
Ca să încep de la exterior, am renunţat la febleţea mea, brunetul, şi aici mă refer la culoarea părului. În părul meu, culorile mixate îşi fac acum de cap în a mea podoabă. Cum anii trec, tot la exterior am avut mai multă grijă, un ten îngrijit şi cu mai multă atenţie, creme, măşti, uleiuri (foarte multe) şi protecţie crescută. De cearcăne şi de retenţia de apă nu am scăpat complet, însă bătălia este în curs de desfăşurare, şi sunt şi perioade când eu sunt în avantaj.
Anul acesta am fost plecată mult, şi asta mi-a plăcut la nebunie. Ador să fiu pe drumuri, ador să explorez alte meleaguri şi inima îmi creşte când îmi fac bagajele. Am clipit cu bucurie în apusuri perfecte, am savurat cu încântare câte un vin bun în fiecare ţară în care am ajuns. De ajuns, am ajuns în multe locuri, însă niciodată nu o să uit de unde am plecat, dintr-o familie superbă, pe care o ador, o familie gălăgioasă, cu mulţi oameni, oameni pe care îi sun când îmi e bine dar şi când îmi e greu, acei oameni cărora mă pot confesa cu încredere şi care ştiu că ţin la mine. În aceeaşi categorie intră şi prietenii mei, cei fără de care paharele de vin şi halbele de bere ar fi mai seci, iar amintirile sunt mereu cu lacrimi, lacrimi de râs.
Da, nu aş putea trăi fără tot acest ansamblu, nu aş putea supravieţui emoţional fără oamenii cu care râd, plâng, facem haz de necaz de unele ghinioane şi ciocnim mereu cu veselie. Tot în acest agitat an, am botezat un băiețel delicios, am un finuț cu niște fălcuțe superbe și pe care îl iubesc enorm.
În 2017 am fost pe stadiul single, tot anul. Da, da, nicio relaţie serioasă, niciun băiat care să îmi dea lumea peste cap sau de care să fiu atât de îndrăgostită încât să nu văd că este culoare roşu la semafor şi să merg râzând cu ochii spre soare. E oarecum un record, pentru că ceva ani am fost în relaţii, am dat explicaţii pentru cutia aia nouă de pantofi şi pentru orele târzii la care ajungeam acasă. În acest frumos an, mi-am dedicat timpul mie, mie, mie. Am trăit solitudinea în toată bucuria ei, şi da, chiar recomand să vă luaţi o perioadă în care să fiţi voi cu voi, să vă redescoperiţi, să faceţi orice tabiet şi să trăiţi viaţa EXACT cum o doriţi. Ştiu că mulţi au un sentiment de milă, şi îi văd cum fac ochişorii ca a unui labrador, şi parcă şi-ar dori să mă consoleze; însă revin: single not lonely. Un vin în curtea mea, o carte în patul meu enorm, o baie cât de lungă vreau eu şi nopţi lăsate fix unde are chef sufletul meu. Am ieşit dintr-o relaţie despre care am spus că nu o să vorbesc niciodată public, în ciuda întrebărilor, nu îmi spăl hainele în public, şi deşi aş avea multe de spus, cred că trebuie ca ceea ce se întâmplă în viaţa privată, să rămână departe de taste. Ioana îmi ştie orice poveste, vedeţi la ea dacă merge cu şantaj sau cu o sumă enormă ca să vă povestească tot :))) ( glumesc, am încredere oară în ea).
Revenind, nu, nu o să detaliez niciodată ultima poveste care a durat nişte ani, nu o să intru în detalii, însă am un singur sfat, când ceva pute a mucegai, nu închideţi frigiderul. Aruncaţi gunoiul.
Un an în care trăirile nu mi-au stat departe, în care am trecut prin zeci de stări, în care mi s-au întâmplat foarte multe lucruri bune, dar şi lecţii. Anul în care am învăţat să îmi cultiv un pic mai mult răbdarea, să înţeleg că oamenii mint pentru că se mint, că vorbele nu înseamnă nimic dacă sunt aruncate precum petalele în mare, şi că da, eu o pot lua oricând de la capăt şi să iert şi să uit minciunile, însă cel ce le lansează, pescuieşte în propria conştiinţă aceeaşi mizerie pe care a pus-o ca momeală.
Dragă 2018, te rog să îmi aduci la fel de multe buze muscate, băieţi frumoşi (înalţi), nopți memorabile, mulţi pantofi, cât mai multe bilete de avion, costume de baie, multă muzică, vin bun şi aceeaşi pasiune de a munci.
Vă doresc tuturor să aveţi credinţă, să găsiţi bucuria în lucuri mici şi să aveţi încredere în voi.
La mulţi ani, 2018!